Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:11 - Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ochii mei sunt epuizați de atâta plâns și fierb organele în mine. Mi se varsă ficatul pe pământ pentru că fiica poporului meu este zdrobită. Pe străzile orașului stau leșinați atât copiii (mai mari), cât și cei alăptați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

11 Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei, măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul din cauza zdrobirii fiicei poporului meu, când văd pruncii și sugarii leșinând în piețele cetății

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:11
26 Mawu Ofanana  

Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ.


Îmi fierb măruntaiele și nu se odihnesc; zile de întristare au venit peste mine.


Mi se topesc ochii după cuvântul tău, zicând: Când mă vei mângâia?


Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele din încheieturi; inima mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.


Îndură‐te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; mi se topește ochiul de întristare, da, sufletul meu și trupul meu.


Sunt sleit, zdrobit peste măsură, răcnesc de neliniștea inimii mele.


Ochiul meu se topește de mâhnire; îmbătrânește din pricina tuturor potrivnicilor mei.


Sunt obosit de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc ochii așteptând pe Dumnezeul meu.


De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu.


Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine.


Fiii tăi au leșinat, zac la capul tuturor ulițelor, ca un taur sălbatic în laț: sunt plini de mânia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău.


Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.


Și acum așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: De ce faceți acest rău mare împotriva sufletului vostru ca să se stârpească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbat și femeie, copil și prunc, ca să nu vi se lase nicio rămășiță,


Iată glasul strigătului fiicei poporului meu dintr‐o țară foarte depărtată: Oare nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul lui în el? De ce m‐au întărâtat prin chipurile lor cioplite, prin deșertăciuni străine?


Tot poporul său suspină; caută pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit.


Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit.


Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea.


Pentru aceasta ne este bolnavă inima, pentru aceasta ni s‐au întunecat ochii,


Pentru că iată vin zile în care vor zice: Ferice de cele sterpe și de pântecele care n‐au născut și de țâțele care n‐au alăptat.


Și David și poporul care era cu el și‐au înălțat glasul și au plâns până nu mai era putere în ei să plângă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa