Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:17 - Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Sionul își întinde mâinile și nu este cine să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Sionul își întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov ca vecinii lui să-i fie dușmani; Ierusalimul a ajuns o necurăție în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Sionul își întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie dușmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

17 Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 pe Sión își întinde mâinile, dar nu este cine să-l mângâie. Domnul a poruncit cu privire la Iacób ca opresori să fie de jur împrejur și Ierusalímul a devenit pentru ei o impuritate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:17
29 Mawu Ofanana  

Și Solomon a stătut înaintea altarului Domnului înaintea întregii obști a lui Israel și și‐a întins mâinile spre ceruri.


Orice rugăciune, orice cerere care va fi făcută de vreun om sau de tot poporul tău Israel când își vor recunoaște fiecare rana inimii sale și își vor întinde mâinile către casa aceasta,


Și a fost așa: în anul al nouălea al domniei sale, în luna a zecea, în a zecea a lunii, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, el și toată oastea lui a venit împotriva Ierusalimului și a tăbărât împotriva lui; și au zidit întărituri împotriva lui de jur‐împrejur.


Și m‐am întors și am văzut toate apăsările care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor.


Și când vă veți întinde mâinile, îmi voi ascunde ochii de voi; chiar dacă vă veți înmulți rugăciunea, nu voi auzi: mâinile voastre sunt pline de sânge.


O, strâmtorato, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, voi pune pietrele tale în culori frumoase și voi pune temeliile tale cu safire;


Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți, adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce.


Căci cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine va jeli pentru tine? Și cine se va abate să te întrebe de sănătate?


Și cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta: nu vor fi înmormântați și nu‐i vor plânge și nu‐și vor face tăieturi, nici nu se vor pleșuvi pentru ei,


Iată, eu poruncesc, zice Domnul, și‐i voi aduce iarăși la cetatea aceasta și vor lupta împotriva ei și o vor lua și o vor arde cu foc și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitor.


Căci am auzit un glas ca al unei femei în facere, strâmtorare ca a celei ce naște pe întâiul său născut, glasul fiicei Sionului care suspină, își întinde mâinile zicând: Vai de mine acum! Căci mi se stinge sufletul dinaintea ucigașilor.


Păstorii și turmele lor vor veni la ea; își vor așeza corturile împotriva ei, în jur; vor paște fiecare în locul lui.


O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine.


Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit.


Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit. Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat hrană ca să prindă la suflet.


Plânge amarnic noaptea și lacrimile ei sunt pe obrajii ei; din toți iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași.


M‐au auzit suspinând: nu este cine să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine.


Ierusalimul a păcătuit greu. De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea și el însuși suspină și se întoarce înapoi.


Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat.


Plecați, necuraților! strigau către ei: Plecați, plecați! Nu vă atingeți!… Când fugeau și rătăceau oamenii ziceau între neamuri: Nu vor mai sta vremelnic aici.


Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția unei femei în despărțirea lunilor ei.


Israel este înghițit, acum sunt între neamuri ca un vas netrebnic.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa