Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:13 - Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Iar cele de pe stâncă sunt cei ce când au auzit, primesc cu bucurie cuvântul; și aceștia n‐au rădăcină, ci cred pentru o vreme și la vreme de ispită se leapădă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

13 Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:13
37 Mawu Ofanana  

Dacă veți zice: cum îl vom prigoni? și să se găsească în mine rădăcina lucrului;


Cel rău dorește mreaja celor răi, dar rădăcina drepților dă rod.


Omul nu se va întări prin răutate, dar rădăcina drepților nu se va clătina.


Totuși ei mă caută în toate zilele și le place să știe căile mele, ca un neam care a făcut dreptate și n‐a părăsit orânduirea Dumnezeului său. Ei cer de la mine judecăți de dreptate, le place să se apropie de Dumnezeu.


Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac.


Ce să‐ți fac, Efraime? Ce să‐ți fac, Iudo? căci bunătatea voastră este ca norul de dimineață și trece ca roua de dimineață.


Căci Irod se temea de Ioan, știindu‐l bărbat drept și sfânt, și‐l ocrotea. Și când îl asculta, sta mult pe gânduri și‐l asculta cu plăcere.


Și cele de lângă cale sunt cei ce au auzit cuvântul; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiți.


Iar ce a căzut între spini, aceștia sunt cei ce au auzit, și urmându‐și calea, sunt înăbușiți de grijă și de bogăție și de plăcerile vieți acesteia și nu fac rod deplin.


Orice coardă de viță în mine care nu face rod, o taie și pe oricare aduce rod, o curăță ca să aducă mai mult rod.


Dacă nu rămâne cineva în mine, este aruncat afară ca și coarda de viță și se usucă; și ei le strâng și le aruncă în foc și ard.


Acela era candela care arde și luminează și voi ați dorit să vă veseliți pentru o vreme în lumina lui.


Și dacă am un dar de prorocie și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic.


prin care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați crezut.


O, galateni fără minte! Cine v‐a fiermecat pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit?


În zadar ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar!


ca Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, ca înrădăcinați și întemeiați în iubire


dacă în adevăr rămâneți în credință, întemeiați și întăriți și nu vă lăsați clintiți de la nădejdea evangheliei, pe care ați auzit‐o, care a fost propovăduită la orice făptură ce este sub cer, al cărei slujitor m‐am făcut eu, Pavel.


înrădăcinați și zidiți în el și întăriți prin credință, după cum ați fost învățați, prisosind în mulțumiri.


De aceea și eu nemaiputând răbda, am trimis ca să cunosc credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul și osteneala noastră să fie în zadar.


având credință și un cuget bun, pe care unii aruncându‐l de la ei au suferit spargere de corabie în ce privește credința;


Dar noi nu suntem ai dării înapoi spre pieire, ci ai credinței, spre dobândirea sufletului.


Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.


Căci dacă, după ce au fugit de necurățeniile lumii prin cunoștința deplină a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, iarăși s‐au încurcat în ele și sunt biruiți, starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.


Li s‐a întâmplat după pilda adevărată: Câinele s‐a întors la vărsătura sa și scroafa spălată, ca să se tăvălească în mocirlă.


Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi; căci dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit ca să se arate că nu toți sunt dintre noi.


Aceștia sunt niște stânci ascunse în mesele voastre de iubire, când ospătează cu voi, păstori care se pasc fără teamă pe ei înșiși; nori fără apă, mânați înainte de vânturi; pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa