Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 7:12 - Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și când s‐a apropiat de poarta cetății, iată aduceau afară un mort, singurul fiu la mama lui, și ea era văduvă. Și era destulă gloată din cetate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Când s-au apropiat de poarta orașului, au văzut mulți oameni care ieșeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

12 Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Cum se apropiau de poarta cetăţii, iată că era dus la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, iar ea era văduvă. Şi era cu ea multă lume din cetate.

Onani mutuwo Koperani




Luca 7:12
20 Mawu Ofanana  

Și a zis: Să nu‐ți pui mâna pe băiat și să nu‐i faci ceva, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu, căci n‐ai oprit pe fiul tău, pe singurul tău fiu de la mine.


Și a zis: Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care‐l iubești, pe Isaac, și du‐te în ținutul Moria și adu‐l acolo ca ardere de tot pe unul din munții de care îți voi spune.


Și iată toată familia s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului.


Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri.


Și ea a zis lui Ilie: Ce am eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu?


Și Ilie a luat pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește!


Scoală‐te, du‐te la Sarepta Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.


Și el i‐a zis: La anul viitor pe vremea aceasta, vei îmbrățișa un fiu. Și ea a zis: Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu! Nu minți roabei tale.


Și l‐a luat și l‐a dus la mamă‐sa și a șezut pe genunchii ei până la amiază și a murit.


Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie.


Și voi vărsa peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului duhul harului și al cererii; și vor privi spre mine pe care l‐au străpuns: și vor boci după el, cum bocește cineva după singurul lui fiu, și vor avea amărăciune pentru el, ca cineva care are amărăciune după întâiul născut al său.


Și a fost așa: după aceea Isus s‐a dus într‐o cetate numită Nain. Și cu el mergeau ucenicii lui și gloată multă.


Și când a văzut‐o Domnul, i s‐a făcut milă de ea și i‐a zis: Nu plânge.


pentru că avea o singură fată ca de doisprezece ani și era pe moarte. Și pe când mergea el, gloatele îl înghesuiau.


Și toți plângeau și o jeleau. Iar el a zis: Nu plângeți; căci n‐a murit, ci doarme.


Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.


Și Petru s‐a sculat și a venit cu ei; și când a sosit, l‐au dus în odaia de sus și i s‐au înfățișat toate văduvele plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Dorca, pe când era cu ele.


Și el i‐a dat mâna și a sculat‐o în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, le‐a înfățișat‐o vie.


Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a cerceta pe orfani și pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa