Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 1:7 - Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Țara voastră este pustiită; cetățile voastre arse de foc; pământul vostru vi‐l mănâncă străinii înaintea ochilor voștri și este pustiit ca răsturnat de străini.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Țara voastră este o pustietate; cetățile voastre sunt arse de foc. Străinii vă devorează pământul, chiar sub privirea voastră; a ajuns o pustietate, deoarece a fost distrus de străini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Țara voastră este fără locuitori. Orașele voastre sunt arse de foc. Câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră. Țara voastră este devastată ca atunci când ar fi fost răscolită de străini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

7 Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Țara voastră este devastată, cetățile voastre sunt arse în foc; pământul vostru, străinii îl devorează și este devastat ca și cum l-ar răvăși străinii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 1:7
37 Mawu Ofanana  

De aceea Domnul Dumnezeul său l‐a dat în mâna împăratului Siriei; și l‐au lovit și au luat de la ei mulți prinși și i‐au dus la Damasc. Ba a fost dat și în mâna împăratului lui Israel și el l‐a lovit cu mare lovire.


un pământ roditor, în șes de sare, pentru răutatea locuitorilor lui.


Și sunt împuținați și încovoiați prin apăsare, necaz și întristare:


Cămătarul să arunce cursa peste tot ce este al lui și străinii să‐i prade munca!


Și fata Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într‐un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.


Căci Ierusalimul se poticnește și Iuda cade, pentru că limba lor și faptele lor sunt împotriva Domnului, întărâtând ochii slavei lui.


Și râurile Edomului se vor preface în smoală și țărâna lui în pucioasă; și țara lui se va face smoală care arde.


Căci cât despre locurile tale pustii și ținuturile pustiite ale tale și țara ta care a fost stricată, vei fi acum prea strâmt pentru locuitori și cei ce te înghițeau vor fi departe.


Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor și călătorii se vor hrăni din locurile pustiite ale celor grași.


În urechile mele zice Domnul oștirilor: Cu adevărat multe case vor rămâne pustii, cele mari și frumoase fără locuitori.


Atunci am zis: Doamne, până când? Și el a zis: Până se vor pustii cetățile, fără locuitori și casele fără oameni și ogorul se va pustii cu totul,


Și de unde ai fost părăsită și urâtă, încât nimeni nu trecea prin tine, te voi face o mărire veșnică, o bucurie din neam în neam.


Domnul a jurat pe dreapta sa și pe brațul tăriei sale: Da, nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmașilor tăi; și fiii străinului nu vor bea mustul tău, pentru care te‐ai ostenit.


Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul o pustietate.


Căci răutatea arde ca focul, mistuie scai și spini și aprinde desișurile pădurii și se înalță rotocol într‐un stâlp de fum.


Căci toată cizma omului încălțat cu cizma în învălmășeală și veșmintele tăvălite în sânge, vor fi pentru ars și mâncarea focului.


Puii de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor.


Leul s‐a ridicat din tufarul său și pierzătorul neamurilor este pe drumul său; a ieșit din locul său ca să‐ți prefacă țara în pustie; cetățile tale vor fi pustiite, fără locuitor.


De aceea aprinderea mea și mânia mea s‐a vărsat și s‐a aprins în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului și au ajuns o pustie și o pustietate ca în ziua aceasta.


Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să mi se înstrăineze sufletul de tine, ca nu cumva să te fac o pustie, o țară nelocuită.


Și voi face să înceteze din cetățile lui Iuda și din ulițele Ierusalimului glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul mirelui și glasul miresei. Căci țara va ajunge o pustie.


Moștenirea noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini.


de aceea iată, te voi da în stăpânire copiilor răsăritului și ei își vor așeza taberele în tine și își vor face locuințele în tine. Îți vor mânca roadele și îți vor bea laptele.


Și voiseca râurile și voi vinde țara în mâinile celor răi și voi pustii țara și tot ce este în ea prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit.


Străinii i‐au mâncat puterea și el nu știe; da, peri albi s‐au ivit ici‐colo pe el și nu știe.


Căci ei seamănă vânt și vor secera furtună: n‐are un fir de grâu, de‐ar odrăsli, n‐ar da făină; și de ar da poate, străinii o vor înghiți.


Și pe voi, vă voi risipi între neamuri și voi scoate sabia după voi și țara voastră va fi o pustie și cetățile voastre o pustietate.


Atunci țara se va bucura de sabatele ei, în toate zilele pustiirii, când veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de sabatele ei.


Și voi nimici toate cetățile țării tale și‐ți voi surpa toate cetățuile.


De aceea și eu te voi lovi până la rană, te voi pustii pentru păcatele tale.


Un popor pe care nu‐l cunoști va mânca rodul ogorului tău și toată osteneala ta, și vei fi apăsat și zdrobit în toate zilele.


Străinul de loc care este în mijlocul tău se va înălța peste tine mai sus și tot mai sus, iar tu te vei pogorî mai jos și tot mai jos.


că tot ogorul ei va fi pucioasă și sare arzând, și nu va fi semănată, nici nu va rodi, nici nu va crește verdeață în ea, ca surparea Sodomei și Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le‐a nimicit Domnul în mânia sa și în urgia sa.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa