Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 8:21 - Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Sunt zdrobit de zdrobirea fiicei poporului meu; merg jelind; m‐a cuprins spaima!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Sunt strivit de durerea fiicei poporului meu! Jelesc; și mă afectează frica.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

21 „Iată că fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are E-n suferință, negreșit. De-a ei durere sunt zdrobit Și sunt de groază apucat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Din cauza rănii fiicei poporului meu sunt rănit, sunt trist și cuprins de groază.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 8:21
14 Mawu Ofanana  

Și am zis împăratului: Să trăiască împăratul în veac: de ce să nu fie tristă fața mea, când cetatea, locul mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc?


Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea.


Iuda jelește și porțile lui lâncezesc; șed în negru pe pământ și strigătul Ierusalimului se suie.


Dar eu nu m‐am grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.


A trecut secerișul, s‐a sfârșit vara și nu suntem mântuiți.


Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu!


Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei sale.


Dinaintea lor popoarele tremură, toate fețele pălesc


Ea este deșartă și pustiită, stoarsă cu totul! și i se topește inima și‐i tremură genunchii și o durere ascuțită este în toate coapsele și toate fețele lor au îngălbenit.


Și când era aproape, a văzut cetatea și a plâns de ea,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa