Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 4:19 - Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

19 „Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiță, strigăt de luptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 4:19
48 Mawu Ofanana  

Suflete al meu, să nu intri în sfatul lor; slava mea, să nu te unești cu adunarea lor. Căci în mânia lor au ucis oameni. Și ca să‐și facă placul au ologit boi.


Și a zis tatălui său: Capul meu, capul meu! Și el a zis tânărului său: Du‐l la mamă‐sa.


Și și‐a ațintit fața spre el și a pironit‐o până s‐a rușinat; și omul lui Dumnezeu a plâns.


Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul! Și tot ce este înăuntrul meu să binecuvânteze numele cel sfânt al său.


Întoarce‐te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ți‐a făcut bine.


Râuri de apă curg din ochii mei, căci nu se păzește Legea ta.


M‐a apucat mânie arzătoare din pricina celor răi care părăsesc Legea ta.


Lăudați pe Domnul! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!


Eu zic Domnului: Tu ești Domnul meu! N‐am niciun bine afară de tine.


Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.


De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares.


De aceea coapsele mi s‐au umplut de durere, m‐au apucat chinuri ca chinurile unei femei în facere. Sunt plecat în jos de nu pot auzi; sunt tulburat de nu pot vedea.


Inima îmi bate, groaza mă înspăimântă: amurgul desfătării mele mi s‐a schimbat în tremur.


De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu.


Și dacă nu veți auzi, sufletul meu va plânge în locuri ascunse pentru mândria voastră și ochiul meu va plânge amar și va vărsa lacrimi pentru că turma Domnului s‐a dus în robie.


Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu mai pot.


Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui.


Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?


Spuneți în Iuda și vestiți în Ierusalim și ziceți și suflați în trâmbiță în țară, strigați cu glas tare și ziceți: Strângeți‐vă și să intrăm în cetățile întărite!


zicând: Nu, ci vom merge în țara Egiptului unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi glas de trâmbiță, nici nu vom avea foamete de pâine și vom locui acolo.


De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi face să se audă un strigăt de război în Raba copiilor lui Amon și va ajunge o grămadă pustie și cetățile ei vor fi arse cu foc și Israel va stăpâni pe cei ce l‐au stăpânit pe el, zice Domnul.


Un glas de luptă este în țară și nimicire mare!


Noi le‐am auzit vestea: mâinile ne‐au slăbit, strâmtorarea ne‐a cuprins și chin ca al unei femei în facere.


O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine.


Sunt zdrobit de zdrobirea fiicei poporului meu; merg jelind; m‐a cuprins spaima!


Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu!


Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus.


Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit.


Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea.


Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.


Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, s‐a îngrozit un ceas și gândurile lui l‐au tulburat. Împăratul a răspuns și a zis: Beltșațare, să nu te tulbure visul și tălmăcirea lui. Beltșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și tălmăcirea lui pentru vrăjmașii tăi.


Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat.


Până aici este sfârșitul lucrului. Cât despre mine, Daniel, gândurile mele m‐au tulburat mult și fața mi s‐a schimbat; dar am păzit lucrul in inima mea.


Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.


Oare se va sufla cu trâmbița într‐o cetate și poporul să nu se teamă? Va fi oare un rău peste cetate și să nu‐l fi făcut Domnul?


Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului.


Și când veți ieși la război în țara voastră împotriva vrăjmașului care vă va asupri, atunci să suflați alarmă cu trâmbițele; și veți fi amintiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi mântuiți de vrăjmașii voștri.


Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți.


Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?


Copilașii mei, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi.


Râul Chison i‐a măturat, vechiul râu, râul Chison! Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa