Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 1:26 - Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐și ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și ține în frâu limba, înșelându-și astfel inima, religia lui este inutilă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Cine se consideră religios dar nu își poate controla limba, se înșală. El este un om care are o religie inutilă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

26 Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și stăpânește limba, din contra își înșală inima, religiozitatea lui este zadarnică.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

26 Dacă i se pare cuiva că este evlavios, dar nu-şi înfrânează limba, îşi înşeală inima, evlavia lui este zadarnică.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 1:26
37 Mawu Ofanana  

de‐ți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și scoți asemenea cuvinte din gura ta?


Căci el mi‐a dezlegat chinga și m‐a mâhnit și ei au aruncat frâul înaintea mea.


Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.


Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n‐au pricepere, a căror podoabă este frâul și zăbala ca să‐i înfrâneze să nu se apropie de tine.


Ferește‐ți limba de rău și buzele de a vorbi viclenie.


În mulțimea vorbelor nu lipsește greșeală; dar cel ce‐și stăpânește buzele lucrează înțelepțește.


Gura dreptului scoate înțelepciune, dar limba îndărătnică va fi tăiată.


E o cale care pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei sunt căile morții.


Limba înțelepților rostește cunoștință dreaptă, dar gura nebunilor toarnă nebunie.


O ghicire este pe buzele împăratului; gura sa nu va greși la judecată.


Este o cale care se pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei sunt căile morții.


Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea sa decât cel cu buze înrăutățite și nebun.


poftește și iar poftește toată ziua; dar cel drept dă și nu cruță.


Nu mai aduceți un dar de deșertăciune. Tămâia îmi este o urâciune; luna nouă și sabatul, chemarea adunărilor, — nu pot suferi nelegiuirea și adunarea de sărbătoare.


Paște cenușă: o inimă amăgită l‐a rătăcit ca să nu‐și poată scăpa sufletul, nici să zică: Oare nu este o minciună în dreapta mea?


Voi ziceți: În zadar slujește cineva lui Dumnezeu: și ce câștig este că am păzit cele de păzit ale lui și că am umblat în jale înaintea Domnului oștirilor?


Dar în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături porunci omenești.


și în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături, porunci de oameni.


Deci luați seama cum auziți, căci cine are i se va da, și cine n‐are i se va lua și ce i se pare că are.


dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală.


prin care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați crezut.


Nimeni să nu se amăgească pe sine însuși; dacă i se pare cuiva că este înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept.


Iar de la cei ce erau socotiți a fi ceva (orice erau ei odinioară pentru mine nu face nicio deosebire: Dumnezeu nu caută la fața omului) mie însă cei socotiți ceva nu mi‐au adăugat nimic,


și după ce au cunoscut harul care mi‐a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, ei care sunt socotiți că sunt stâlpi, mi‐au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de părtășie ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la tăierea împrejur.


În zadar ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar!


Căci dacă i se pare cuiva că este ceva, deși nu este nimic, se amăgește pe sine însuși.


Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire, după trebuință, ca să dea har celor ce‐l aud.


nici murdărie, nici vorbire neroadă, nici glumă proastă, care nu se cad, ci mai degrabă mulțumire.


Feriți‐vă ca nu cumva să vi se amăgească inima și să vă abateți și să slujiți altor dumnezei și să vă închinați lor,


Cuvântul vostru să fie totdeauna în har dres cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.


Să știți, frații mei iubiți: orice om să fie ager la auzire, încet la vorbire, încet la mânie:


Fiți dar împlinitori ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă.


Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare?


Căci cine voiește să iubească viața și să vadă zile bune să‐și oprească limba de la rău și buzele ca să nu vorbească viclenie;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa