Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 6:12 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Cine știe în mod real ce este bine pentru om în scurta lui existență, când trăiește ca o umbră și fără sens în toate zilele lui? Cine îi poate spune omului ce va fi după el în existența de sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

12 Și cine, ce va fi sub soare, Poate să-i spună omului, Când se sfârșește viața lui? Iar ca să facă ce e bine Cât timp se ostenește, cine Va ști și-l va-nvăța, vreodată, În viețuirea lui deșartă?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Cine știe ce este bine pentru om în viață? În timpul zilelor vieții lui deșarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții sale deșarte pe care o petrece ca o umbră? Căci cine va spune omului ce va fi după el sub soare?

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 6:12
28 Mawu Ofanana  

Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.


Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.


De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.


Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.


Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă și mă usuc ca iarba.


Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.


Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.


Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.


Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.


Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!”


El ne alege moștenirea, slava lui Iacov, pe care-l iubește. (Oprire)


Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului!


Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el?


Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.


Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.


Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor.


Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?


Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea?


Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.


Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.


Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.


Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor de mult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.


Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.


Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?


și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa