Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Qohelet 11:8 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure de toți aceștia, dar să se gândească și la zilele de întuneric, căci vor fi multe, pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dacă cineva trăiește mulți ani, să se bucure de ei; dar să se gândească și la zilele de întuneric. Pentru că acelea vor fi multe; și tot ce urmează să vină, este fără sens.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

8 Cel care mult o să trăiască, Se bucure! Dar să gândească La cât de multe au să fie Zilele nopții ce-o să vie. Ce va urma, din nou, pot spune Că este doar deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dacă un om ar avea mulți ani, să se bucure de toți! Își va aminti de zilele de întuneric, căci vor fi multe. Tot ceea ce vine este deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Deci dacă ar trăi omul mulți ani, să se bucure în ei toți, totuși să‐și aducă aminte de zilele de întuneric, căci vor fi multe: tot ce vine este deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani




Qohelet 11:8
32 Mawu Ofanana  

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,


în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adânci, unde domnesc umbra morții și neorânduiala și unde lumina este ca întunericul!’”


Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?


așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.


aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului.


Este împins din lumină în întuneric și este izgonit din lume.


Omul pus în cinste și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.


Împarte-o în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire poate da peste pământ.


Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?” Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune.”


Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.


Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune.


Căci El dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.


Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.


Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.


Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea?


Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?


În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el.


Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El.


Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare.


Du-te dar de mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.


Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă.


O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.


Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.


Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge.


Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.


cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa