Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 4:8 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Acum, însă, sunt mai negri la înfățișare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dar acum sunt mai negri decât funinginea, astfel încât nici nu îi mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

8 Acum, a lor înfățișare Mai negricioasă ne apare, Decât este funinginea. Nu-i mai cunoaște nimenea Pe uliță căci, negreșit, De oase, pielea s-a lipit, Iar a lor față se arată A fi ca lemnul de uscată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 het Fața lor s-a întunecat mai mult decât funinginea; nu mai sunt recunoscuți pe străzi, pielea li s-a lipit de oase, s-a uscat, a devenit ca lemnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 fața lor este mai neagră decât negreala; nu se mai cunosc pe uliță. Pielea li s‐a lipit de oase, s‐a uscat, a ajuns ca lemnul.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 4:8
17 Mawu Ofanana  

Oasele mi se țin de piele și de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.


Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat cu țărână în văzduh deasupra capetelor lor.


Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă.


Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;


Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă și mă usuc ca iarba.


Căci am ajuns ca un burduf pus în fum, totuși nu uit orânduirile Tale.


căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)


N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.


După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –,


Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.


Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele îngălbenesc.


Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate fețele au îngălbenit.


‘Scuturăm împotriva voastră chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa