Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:11 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ochii mei sunt epuizați de atâta plâns și fierb organele în mine. Mi se varsă ficatul pe pământ pentru că fiica poporului meu este zdrobită. Pe străzile orașului stau leșinați atât copiii (mai mari), cât și cei alăptați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

11 Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei, măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul din cauza zdrobirii fiicei poporului meu, când văd pruncii și sugarii leșinând în piețele cetății

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:11
26 Mawu Ofanana  

Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,


Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.


Mi se topesc ochii după făgăduința Ta și zic: „Când mă vei mângâia?”


Am ajuns ca apa care se scurge și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.


Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;


Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; tulburarea inimii mele mă face să gem.


Mi s-a supt fața de întristare și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.


Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.


De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”


Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer: «Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’


Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.


Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.


Acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci și să nu mai rămână nicio rămășiță din voi?


Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată: „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” –


Tot poporul lui caută pâine suspinând; și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața. „Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”


De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața; fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”


Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.


Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,


Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’


Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa