Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:9 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Necurăția era pe rochia ei; nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles; n-a avut niciun mângâietor. „Privește-mi, Doamne, durerea, căci dușmanul a triumfat!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Marginea robei lui era murdară; și nu s-a gândit la sfârșitul lui. A avut o cădere inexplicabilă; și nu a fost nimeni să îl consoleze. „Doamne, remarcă durerea mea; pentru că dușmanul a triumfat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

9 Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 tet Impuritatea lui este pe poalele mantiei sale, nu și-a amintit de cele de pe urmă ale sale. A căzut în mod surprinzător și nu este cine să-l aline. „Vezi, Doamne, suferința mea, pentru că dușmanul s-a preamărit!”.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:9
46 Mawu Ofanana  

Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.”


Căci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut și strâmtorarea în care se aflau și robii, și oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel.


Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi.


Vezi-mi ticăloșia și izbăvește-mă, căci nu uit Legea Ta!


Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire)


Uită-Te la ticăloșia și truda mea și iartă-mi toate păcatele mele!


Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.


și am zis: Vă voi scoate din suferința Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților, într-o țară unde curge lapte și miere.»’


Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.


Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ.


M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie!


Se clatină Ierusalimul, se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui mărețe.


Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!


Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;


Deci, pentru că ești mânios împotriva Mea și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’


Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.’”


„Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”


Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă!’ și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.


Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat – dar cine te va plânge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia: cum să te mângâi eu?


„Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir.


Am văzut preacurviile și nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curățești? Cât vei mai zăbovi?”


Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.


Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere.


„Îmbătați-l, căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el!


Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?


Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărâți în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel!


Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.


M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.


Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?


Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile ulițelor!


Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara!


„De aceea, iată, o voi ademeni și o voi duce în pustie și-i voi vorbi pe placul inimii ei.


Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit și au fost semeți cu poporul Domnului oștirilor.


mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.


Noi am strigat către Domnul Dumnezeul părinților noștri. Domnul ne-a auzit glasul și a văzut asuprirea, chinurile și necazurile noastre.


Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească Și să zică: «Mâna noastră cea puternică, Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»


Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege Și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.


Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?


Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa