Plângerile 1:7 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ În zilele necazului și ale rătăcirii lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bogățiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor. Dușmanii l-au privit și au râs pe seama prăbușirii lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ În zilele necazului și ale rătăcirii lui, Ierusalimul își amintește de toate bogățiile pe care le-a avut în trecut. Când poporul lui a fost învins de inamic, nimeni nu a venit în ajutor! Dușmanii l-au privit și au găsit motiv să râdă de el din cauza prăbușirii lui.

Biblia în versuri 2014

⁷ În zilele necazului Și-ale ticăloșiei lui, Ierusalimul ia aminte La zilele de dinainte, La bunătățile pe care Le-a tot avut fără-ncetare, De mult, în zilele lui bune Din vremile cele străbune. Când a căzut poporul lui În mâna-asupritorului, Nu s-a găsit nici un popor Ca să îi vină-n ajutor, Iar cei care îl dușmăneau, De prăbușirea lui, râdeau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ zain În zilele suferinței și ale rătăcirii sale, Ierusalímul și-a adus aminte de lucrurile sale de preț pe care le avea în zilele de odinioară. Dar când poporul său a căzut în mâna opresorului, nu a mai fost cine să-l ajute; l-au văzut opresorii și l-au luat în râs din cauza anihilării sale.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Ierusalimul în zilele suferinței și ticăloșiei lui își aduce aminte de toate lucrurile sale plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul său în mâna protivnicului și nu era cine să‐i ajute, potrivnicii l‐au văzut și au râs de pieirea lui.

Plângerile 1:7 Mawu Ofanana

Iov 29:2

„O, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

Psalmi 42:4

Mi-aduc aminte și-mi vărs tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.

Psalmi 77:3

Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem; mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul. (Oprire)

Psalmi 79:4

Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

Isaia 64:10

Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate!

Isaia 64:11

Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

Ieremia 37:7

„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce să spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă întrebați: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se întoarce în țara ei, în Egipt;

Ieremia 48:27

N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el?

Plângerile 4:17

Și acolo ni se sfârșeau ochii și așteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.

Езекиел 25:3

Spune copiilor lui Amon: ‘Ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că ai zis: ‹Ha! Ha!› Sfântului Meu Locaș când era pângărit, țării lui Israel când era pustiită și casei lui Iuda când se ducea în robie,

Езекиел 25:6

Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentru că ai bătut din mâini și ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor și din adâncul sufletului de țara lui Israel,

Osea 2:7

Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: ‘Hai să mă întorc iarăși la bărbatul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!’

Miheia 4:11

Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta și zic: „Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorința față de Sion!”

Luca 15:17

Și-a venit în fire și a zis: ‘Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

Luca 16:25

‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.