Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:2 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie; toți prietenii ei au părăsit-o și i s-au făcut vrăjmași.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Plânge amarnic în timpul nopții și lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toți iubiții ei, nu mai există niciunul care s-o aline. Toți prietenii au trădat-o, devenindu-i dușmani.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acum plânge profund întristat în noapte; și îi curg lacrimile pe obraz. Dintre toți aceia care îl iubeau, nu mai există niciunul care să îl aline. Toți prietenii l-au trădat și i-au devenit dușmani.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

2 Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 bet Plânge noaptea amar, lacrimile [șiroiesc] pe obrazul ei și nu mai este nimeni dintre cei care o iubeau care s-o mângâie. Toți prietenii ei au înșelat-o, i-au devenit dușmani.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Plânge amarnic noaptea și lacrimile ei sunt pe obrajii ei; din toți iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:2
30 Mawu Ofanana  

Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.


așa am eu parte de luni de durere, și partea mea sunt nopți de suferință.


Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.


Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliță fug de mine.


Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc așternutul și-mi scald patul în lacrimi.


Ei îmi pun fiere în mâncare și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.


Toți frații săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuți.


Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.


Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei.’


El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea spurcată? Și tu ai curvit cu mulți ibovnici, și să te întorci iarăși la Mine?”, zice Domnul.


Toți cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine, căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaș, te-am pedepsit cu putere din pricina mulțimii nelegiuirilor tale și a marelui număr al păcatelor tale.


Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.


O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!


Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat, preoții și bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-și țină viața.


M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.


Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”


Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.


de aceea, iată, voi strânge pe toți ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toți aceia pe care i-ai iubit și pe toți aceia pe care i-ai urât, da, îi voi strânge împotriva ta din toate părțile, îți voi dezveli goliciunea înaintea lor și îți vor vedea toată goliciunea.


Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: ‘Hai să mă întorc iarăși la bărbatul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!’


Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe!


Toți au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor.


Cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor urî pe curvă, o vor pustii și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa