Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:1 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări, a ajuns roabă astăzi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între națiuni! Ea, care era o prințesă printre țări, a devenit o sclavă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vai cât de singur stă orașul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între națiunile lumii! Cel care era prințul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

1 Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 alef Cum de locuiește singură cetatea cu un popor numeros? A ajuns ca o văduvă cea care avea multe neamuri! Ea, care era prințesa provinciilor, [acum] este supusă tributului!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă printre ținuturi a ajuns birnică!

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:1
38 Mawu Ofanana  

Solomon mai stăpânea și toate împărățiile de la râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri și au fost supuși lui Solomon tot timpul vieții lui.


Faraon Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.


Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.


El stăpânea peste toți împărații, de la râu până la țara filistenilor și până la hotarul Egiptului.


Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpâni peste toată țara de dincolo de râu și cărora li se plătea bir, dare și drept de trecere pe drum.


Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului.


El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!”


Acolo se suie semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.


Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!


cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând.


Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.


Și vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?’”


Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea și nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.


Scutură-ți țărâna de pe tine, scoală-te și șezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ți legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului!


Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărățește!”


Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta,


Căci așa vorbește Domnul: „Strigați de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: ‘Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!’


Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, le-a jurat lor și oamenilor lor zicând: „Nu vă temeți să slujiți haldeenilor; rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și o veți duce bine!


și au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijlocește pentru noi la Domnul Dumnezeul tău, pentru toți cei ce au mai rămas, căci eram mulți, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuți cu ochii tăi.


„Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături și nimeni nu mai locuiește în ele


De aceea s-a vărsat urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi.’


Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor!


„Voi face și Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de șacali, și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.”


Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat, preoții și bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană ca să-și țină viața.


Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului! A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel și nu Și-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!


Bătrânii fiicei Sionului șed pe pământ și tac; și-au presărat țărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.


Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurile ulițelor!


A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!


Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă și stau pe pământ; întruna tremură de groază și stau înmărmuriți din pricina ta.


„Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: ‘Ha! Ha! Este zdrobită poarta popoarelor! Și se întoarce la mine! Mă voi îmbogăți, căci el a rămas pustiu!’,


Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor și de jur împrejurul lui sunt țări.


Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locașurile sfinte și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămâii voastre.


Vă voi împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită și cetățile voastre vor rămâne pustii.


Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere și zicea în inima ei: „Eu și niciuna afară de mine!” Vai! Cum s-a prefăcut în pustiu și în culcuș de fiare! Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră și arată cu mâna!


Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa