Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 2:10 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Când horonitul Sanbalat și slujitorul amonit numit Tobia au auzit acest lucru, au fost foarte deranjați pentru că venise cineva să lucreze pentru binele israelienilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

10 Când Sambalat a auzit – Cel care fost-a Horonit – Și-un Amonit – cari se vădea Că se chemase Tobia – S-au mâniat. Nu le-a plăcut – Deloc – atunci când au văzut Că cineva se-nteresează De Israel și că lucrează Spre binele copiilor Din al lui Israel popor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Când au auzit Sanbalát din Horón și Tobía, slujitorul din Amón, le-a părut tare rău că a venit cineva să caute binele fiilor lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și când a auzit Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, s‐au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele copiilor lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 2:10
26 Mawu Ofanana  

În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,


Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine.


Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia,


Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?”


Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și asdodiții s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe.


Nu pusesem încă ușile porților când Sanbalat, Tobia, Gheșem, Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio spărtură.


Când au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.


Căci iudeul Mardoheu era cel dintâi după împăratul Ahașveroș. El era cu vază între iudei și iubit de mulțimea fraților săi, căci a căutat binele poporului său și a vorbit pentru fericirea întregului său neam.


Cel rău vede lucrul acesta și se mânie, scrâșnește din dinți și se topește. Poftele celor răi rămân neîmplinite.


Furia este fără milă și mânia, năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?


un rob care a început să împărățească, un nebun care are pâine din belșug,


Am văzut robi călări și voievozi mergând pe jos, ca niște robi.


Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.


Ismael a luat prinși de război pe toți cei ce mai rămăseseră la Mițpa din popor, pe fiicele împăratului și pe toți aceia din popor care locuiau acolo și pe care-i încredințase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat prinși de război și a plecat ca să treacă la amoniți.


Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.


Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului din pricina nimicirii!


foarte necăjiți că învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți.


Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa