57 Punând aceste întrebări, demonstrau că Isus era un caz ciudat; și persoana Lui reprezenta o mare dificultate pentru ei. Dar Isus le-a zis: „În niciun loc nu este un profet mai puțin apreciat decât în patria lui și în familia în care a crescut.”
57 Gândind dar, după a lor fire, O pricină de poticnire, În El, găseau. Când le-a vorbit, „Nu este mai disprețuit” – Iisus le spuse – „un proroc, Ca-n țara Lui, ca-n al Său loc.”
Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel disprețuit și urât de popor, către Robul celor puternici: „Împărații vor vedea lucrul acesta și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”
Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Și atunci El va fi un locaș sfânt, dar și o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.”
Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El.