Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:26 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu o pânză de sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi cu mare intensitate, ca după singurul tău fiu; pentru că distrugătorul va veni peste voi prin surprindere!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

26 Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Fiică a Siónului, încinge-te cu sac și acoperă-te cu cenușă! Jelește ca pentru singurul fiu, plânset al amărăciunilor! Căci pe neașteptate va veni devastatorul asupra noastră.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Fată a poporului meu, încinge‐te cu sac și tăvălește‐te în cenușă; fă‐ți o jelire ca pentru un singur fiu, o plângere foarte amară; căci pustiitorul va veni deodată asupra noastră.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:26
42 Mawu Ofanana  

și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plângă.


Țipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.


Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă.


Și totuși Domnul Dumnezeul oștirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac.


De aceea zic: „Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”


Și atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe.


de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă și a cărui prăbușire vine deodată, într-o clipă:


Îngroziți-vă, voi, cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, dezgoliți-vă și încingeți-vă coapsele cu haine de jale!


Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace.


Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.


Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.


Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua-n amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.


Să se audă strigăte ieșind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare.


„Așa vorbește Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!


În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească grâul.


Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă!


De aceea, acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.


Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace! Pace!’ Și totuși nu este pace!


Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată: „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” –


Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.


O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!


Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit.


De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața; fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”


Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie; toți prietenii ei au părăsit-o și i s-au făcut vrăjmași.


Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.


Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.


Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.


Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.


Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie.


Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.


Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările, în bociri pentru morți; voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu și sfârșitul ei va fi ca o zi amară.


Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă.


Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.


Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.


Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră, în întristare:


Ascultați acum voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa