Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 14:2 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte și strigătele Ierusalimului se înalță.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Iuda bocește, iar porțile cetăților lui sunt slăbite. Oamenii sunt posomorâți din cauza țării. Strigătul Ierusalimului se înalță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Iuda jelește, iar porțile îi sunt slăbite; ele se vaită pentru țară, iar strigătul Ierusalimului se înalță în straturile (mai) înalte ale atmosferei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

2 „Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Iúda jelește, porțile ei sunt slăbite, s-au înnegrit la pământ, iar strigătul Ierusalímului se înalță.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Iuda jelește și porțile lui lâncezesc; șed în negru pe pământ și strigătul Ierusalimului se suie.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 14:2
30 Mawu Ofanana  

ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.


vițelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun țipăt în ulițele noastre!


Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac și Iacov.


Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.


Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară.


Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere,


Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină.


Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.


Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.


Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare!


De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!


Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.


Până când să se jelească țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!”


Să se audă strigăte ieșind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare.


Din pricina aceasta, țara este în jale și cerurile sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.


Neamurile aud rușinea ta și este plin pământul de strigătele tale, căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă.”


Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.


Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.


Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și rupt zăvoarele. Împăratul și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.


Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei.


de aceea, țara se va jeli, toți cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului și păsările cerului; chiar și peștii mării vor pieri.


Câmpia este pustiită, pământul, întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.


Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute!


Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strângeți pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul!


Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele îngălbenesc.


Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni și peste vite și peste tot lucrul mâinilor voastre.”


Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult când au chemat ei”, zice Domnul oștirilor.


Oamenii care nu mureau erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer.


„Mâine, la ceasul acesta, îți voi trimite un om din țara lui Beniamin și să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa