5 „Spune întregului popor al țării și preoților: «Când ați postit și ați jelit în [lunile] a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare ați postit pentru mine?
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților; și spune-le: «Când ați postit și v-ați lamentat în lunile a cincea și a șaptea – în timpul acestor șaptezeci de ani – oare pentru Mine ați postit?
5 „Du-te și spune la popor Și-asemenea preoților: „Când ați postit și ați plâns voi, În luna-a cincea, iar apoi În cea de-a șaptea – cum știut E că mereu voi ați făcut De șaptezeci de ani, prea bine – Oare postit-ați pentru Mine?
5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit și ați plâns în luna a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
5 Vorbește către tot poporul țării și către preoți, zicând: Când ați postit și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare cu adevărat pentru mine, chiar pentru mine ați postit?
Când au auzit toate căpeteniile armatelor, ei și oamenii lor, că regele Babilónului l-a pus guvernator pe Ghedalía, s-au dus la Ghedalía la Míțpa. Ei erau: Ismaél, fiul lui Netánia, Iohanán, fiul lui Caréah, Seráia, fiul lui Tanhumét din Netófa, și Iaazanía, fiul unui om din Maáca, ei și oamenii lor.
Dar în luna a șaptea, Ismaél, fiul lui Netánia, fiul lui Elișáma, din descendența regală, a venit cu zece oameni, l-au lovit pe Ghedalía și au murit el, iudeii și caldéii care erau cu el la Míțpa.
De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă? În ziua când postiți, voi vă preocupați de afaceri și îi oprimați pe toți muncitorii voștri.
Așa vorbește Domnul: „Înainte să se împlinească cei șaptezeci de ani pentru Babilón, vă voi vizita și voi face să se împlinească pentru voi cuvântul meu cel bun făcându-vă să vă întoarceți la locul acesta.
În luna a cincea, în [ziua] a zecea a lunii – acest an era al nouăsprezecelea an al lui Nabucodonosór, regele Babilónului –, a venit la Ierusalím Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, care stătea înaintea regelui din Babilón.
în anul întâi al domniei lui, eu, Daniél, voiam să pricep din cărți numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremía, profetul, pentru împlinirea devastării Ierusalímului: șaptezeci de ani.
Îngerul Domnului a răspuns și a zis: „Doamne Sabaót, până când nu te vei îndura de Ierusalím și de cetățile lui Iúda, pe care te-ai indignat timp de șaptezeci de ani?”.
și să le spună preoților care erau în casa Domnului Sabaót și profeților: „Trebuie să plâng în luna a cincea și să mă abțin cum am făcut-o în acești ani?”.
așa zice Domnul Sabaót: „Postul [lunilor] a patra, a cincea, a șaptea și a zecea vor fi pentru casa lui Iúda bucurie și veselie și sărbători frumoase. Iubiți adevărul și pacea!”.
Așadar, când dai de pomană, nu trâmbița înaintea ta așa cum fac ipocriții în sinagogi și în piețe, ca să fie lăudați de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata.
Iar când vă rugați, nu faceți ca ipocriții, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: și-au primit răsplata.