29 Vai de tine, Moab! Ești nimicit, popor al lui Chemoș! A făcut din fiii lui niște fugari și le-a dat pe fetele lui în captivitate lui Sihon, regele amoriților.
29 Moabule, e vai de tine. Al lui Chemoș popor, astfel, Ajunge-a fi pierdut și el! Feciorii i-au ajuns să fie Fugari, și duse în robie S-au pomenit fiicele lor, În țara Amoriților, În care este-nscăunat Sihon, ca mare împărat.
29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Chemoș! El a făcut pe fiii lui fugari, Și pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriților.
Deoarece m-au părăsit și s-au închinat înaintea Astártei, zeița celor din Sidón, înaintea lui Chemóș, dumnezeul din Moáb, și înaintea lui Milcóm, dumnezeul fiilor lui Amón, și deoarece nu au umblat pe căile mele făcând ce este drept înaintea mea și [păzind] hotărârile și legile mele cum a făcut Davíd, tatăl lui.
Atunci, Solomón a zidit pe muntele din fața Ierusalímului o înălțime pentru Chemóș, zeul abominábil al celor din Moáb, și pentru Móloc, zeul abominábil al fiilor lui Amón.
Regele a purificat înălțimile care erau în fața Ierusalímului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii și pe care le zidise Solomón, regele, pentru Așéra, idolul abominábil al sidoniénilor, pentru Chemóș, idolul abominábil al lui Moáb, și pentru Milcóm, zeul abominábil al lui Amón.
Inima mea strigă pentru Moáb; fugarii lui [aleargă] până la Țoár, până la Eglát-Șelișía, căci urcă plângând urcușul Luhít, întrucât pe drumul spre Horonáim înalță strigătul de nimicire.
La umbra Heșbónului stau fără putere fugarii; pentru că un foc va ieși din Heșbón, o flacără, din Sihòn: va mistui tâmplele Moábului și creștetul fiilor zarvei.
Căci, pentru că te-ai încrezut în lucrările tale și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, iar Chemóș va merge în captivitate împreună cu preoții și căpeteniile lui.
Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacób, un sceptru se ridică din Israél. Străpunge hotarele lui Moáb și îi nimicește pe toți fiii lui Set.