Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 12:27 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 La dedicarea zidului Ierusalímului, i-au chemat pe levíți din toate locurile lor și i-au adus la Ierusalím ca să celebreze dedicarea cu bucurie, cu mulțumire și cu cântece de cimbale, de alăute și de harpe.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulțumiri și cu cântece la chimvale, harfe și lire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Cu ocazia dedicării zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde erau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze acea consacrare cu bucurie, cu mulțumire și cântând cu cinelul, cu harpa și cu lira.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

27 Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 La sfințirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe leviți din toate locurile în care locuiau și i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfințirea și sărbătoarea cu laude și cântări, în sunet de chimvale, alăute și harpe.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și la sfințirea zidului Ierusalimului au căutat pe leviți din toate locurile lor, ca să‐i aducă la Ierusalim să facă sfințirea cu bucurie, cu mulțumiri și cântări cu chimvale, psalteri și harfe.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 12:27
34 Mawu Ofanana  

I s-a spus regelui Davíd: „Domnul a binecuvântat casa lui Óbed-Edóm și tot ce avea datorită arcei lui Dumnezeu”. Atunci Davíd a mers și a adus arca lui Dumnezeu din casa lui Óbed-Edóm în cetatea lui Davíd cu bucUría.


Solomón a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de împăcare, jertfă pentru Domnul. Și au dedicat regele și toți fiii lui Israél casa Domnului.


Davíd și tot Israélul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cu cântece, cu harpe, alăute, timpane, cimbale și trâmbițe.


Le-a zis: „Voi sunteți capi părintești ai levíților; sfințiți-vă pe voi și pe frații voștri și urcați arca Domnului Dumnezeului lui Israél la [locul] pe care l-am stabilit pentru ea!


Davíd le-a zis căpeteniilor levíților să-i așeze pe frații lor cântăreți cu instrumente muzicale, cu alăute, harpe și cimbale și să le facă auzite cu sunete puternice de bucurie.


Tot Israélul a urcat arca alianței Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de corn, de trâmbițe și de cimbale și făcând să răsune alăutele și harpele.


Davíd i-a reunit pe fiii lui Aaròn și pe levíți:


Cu ei erau Hemán și Iedutún, care aveau trâmbițe și cimbale pentru cei care sunau din ele și instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutún erau ușieri.


Asáf, căpetenia; Zaharía, al doilea; Ieiél, Șemiramót, Iehiél, Matitía, Elíab, Benáia, Óbed-Edóm și Ieiél. Ei aveau instrumente: alăute și harpe. Iar Asáf cânta la cimbale.


patru mii erau ușieri și patru mii îl lăudau pe Domnul cu instrumente pe care le-au făcut pentru laudă.


Cât îi privește pe cei ai lui Hebrón, Iería era căpetenia celor din Hebrón, după descendențele lor, după părinți. În al patruzecilea an al domniei lui Davíd, au fost căutați și s-au găsit între ei la Iaezér, în Galaád, bărbați viteji.


I-a pus pe levíți să stea în casa Domnului cu cimbale, alăute și harpe, după porunca lui Davíd, a lui Gad, văzătorul regelui, și a lui Natán, profetul. Căci de la Domnul era porunca prin profeții săi.


Regele Ezechía și căpeteniile le-au zis levíților să-l laude pe Domnul prin cuvintele lui Davíd și ale lui Asáf, văzătorul. Iar ei l-au lăudat cu bucurie, s-au plecat și s-au prosternat.


Când cei care sunau din trâmbițe și cântăreții au devenit un singur glas, lăudându-l și mulțumindu-i lui Dumnezeu, și-au înălțat sunetul trâmbițelor, al cimbalelor și al tuturor instrumentelor muzicale și l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun și veșnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului.


Preoții stăteau la slujirea lor; levíții erau cu instrumentele cântării Domnului pe care le-a făcut regele Davíd ca să-l laude pe Domnul – căci în veac este îndurarea lui! Când Davíd îl lăuda cu mâinile sale, preoții cu trâmbițele erau în fața lor, iar tot Israélul stătea în picioare.


Apoi, fiii lui Israél, preoții, levíții și ceilalți deportați au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu.


Restul Israélului, preoții și levíții, [au locuit] în toate cetățile lui Iúda, fiecare la moștenirea lui.


În ziua aceea au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse bucurie mare. Se bucurau și femeile și copiii, iar bucuria din Ierusalím s-a auzit până departe.


Toată adunarea celor ce se întorseseră din captivitate a făcut corturi și au locuit în corturi. Fiii lui Israél nu mai făcuseră astfel din zilele lui Iósue, fiul lui Nun, până în ziua aceea. Și a fost foarte mare bucurie.


Să laude numele lui în dansuri, să-i cânte psalmi cu tamburina și cu harpa!


Psalm. Cântec la dedicarea templului. Al lui Davíd.


Să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului tău tu, fiul tău, fiica ta, slujitorul tău și slujitoarea ta, levítul care este înăuntrul porților tale, străinul, orfanul și văduva care sunt în mijlocul tău, în locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-și stabilească numele acolo!


Să spună scribii poporului: «Dacă cineva a construit o casă nouă și nu a inaugurat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și s-o inaugureze altcineva!


Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun: bucurați-vă!


Când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă și cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa