Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 7:12 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Când s-au apropiat de poarta orașului, au văzut mulți oameni care ieșeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

12 Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Cum se apropiau de poarta cetăţii, iată că era dus la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, iar ea era văduvă. Şi era cu ea multă lume din cetate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.

Onani mutuwo Koperani




Luca 7:12
20 Mawu Ofanana  

Și i-a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra tânărului și să nu-i faci niciun rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu pentru mine!”.


I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubești, pe Isáac, și du-te în ținutul Moría și adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune eu!”.


Dar, iată, toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale și au zis: «Dă-ni-l pe cel care l-a lovit pe fratele său ca să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a ucis! Să-l nimicim și pe moștenitor!». Astfel ar stinge tăciunele care mi-a rămas și nu ar mai lăsa soțului meu nici nume și nici urmaș pe fața pământului”.


Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”.


[Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”.


Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.


„Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.


[Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”.


[Slujitorul] l-a luat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit.


Binecuvântarea celui care pierea venea asupra mea și făceam să se bucure inima văduvei.


Voi revărsa asupra casei lui Davíd și asupra locuitorilor Ierusalímului un duh de îndurare și de implorare și vor privi la mine, pe care l-au străpuns, îl vor jeli cum se jelește singurul [fiu] și-l vor plânge amar, cum se plânge amar întâiul născut.


Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Náin. Mergeau împreună cu el discipolii și o mare mulțime.


Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”.


fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte. Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau.


Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.


Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor.


Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus și toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând și arătându-i tunicile și hainele pe care le făcea Tabíta pe când era cu ele.


iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinți și pe văduve, le-a prezentat-o vie.


Religiozitatea curată și fără pată înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a se păstra nepătați de lume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa