[Domnul] i-a zis: „Ieși și stai pe munte în fața Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare și puternic, să rupă munții și să despice stâncile în fața Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul.
Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu; din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului său, și-a întins mâna împotriva lor și i-a lovit; munții s-au cutremurat și cadavrele [poporului] sunt ca un gunoi în mijlocul drumurilor. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit și mâna lui este încă întinsă.
Domnul este Dumnezeul adevărat; el este Dumnezeul vieții și rege veșnic. De mânia lui se cutremură pământul și neamurile nu pot [suporta] indignarea sa.
De la Dan se aude forăitul cailor, de glasul nechezatului puternicilor săi se cutremură toată țara. Ei vin și devorează țara și tot ceea ce o umple, cetatea și locuitorii ei.
Se vor cutremura în fața mea peștii mării, păsările cerului, animalele câmpului și târâtoarele care se târăsc pe pământ și toți oamenii care sunt pe suprafața pământului; se vor prăbuși munții, vor cădea potecile și înălțimile se vor prăvăli la pământ.
Se ridică și face să se cutremure pământul; se uită și face să fugă neamurile; face să se împrăștie munții veșnici, dărâmă colinele eterne, căile sale sunt veșnice.