15 Totuși, poporul meu m-a uitat, au ars tămâie deșertăciunii, i-au făcut să cadă pe căile lor, pe cărările de altădată, mergând pe cărările unui drum neumblat.
15 Căci poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor de nimic. Aceștia i-au făcut să se împiedice pe căile lor, pe vechile cărări, pentru a umbla pe poteci și pe drumuri nebătătorite,
15 Dar oamenii care formează poporul Meu M-au uitat; și aduc tămâie (pe care o închină în cinstea) idolilor. Acești idoli i-au făcut să se împiedice pe drumurile lor, pe vechile poteci; și astfel au ajuns să meargă pe trasee și pe drumuri nebătătorite.
15 Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,
15 Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute,
15 Căci poporul meu m‐a uitat: au ars tămâie deșertăciunii și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut,
Au refuzat să asculte și au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și și-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu ești un Dumnezeu iertător, binevoitor și îndurător, îndelung răbdător și plin de milostivire și nu i-ai părăsit.
păcatele voastre și păcatele părinților voștri împreună – spune Domnul –, ei, care au ars tămâie pe munți și m-au defăimat pe coline. Voi cântări faptele lor de odinioară în sânul lor.
De aceea, Domnul nu se bucură de tinerii săi și nu are milă de orfanii și de văduvele sale, căci toți sunt fățarnici și răufăcători, orice gură vorbește nebunii; cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit și brațul său este încă întins.
Voi pronunța judecata mea asupra lor din cauza întregii lor răutăți prin care m-au abandonat; au ars tămâie altor zei și s-au prosternat înaintea lucrărilor mâinilor lor.
Atunci, cetățile lui Iúda și locuitorii Ierusalímului vor merge să strige către dumnezeii cărora le-au ars tămâie, dar aceștia nu-i vor putea scăpa în timpul nenorocirii lor.
Căci după câte sunt cetățile tale, Iúda, așa este numărul dumnezeilor tăi; și după numărul străzilor Ierusalímului ați fixat altare spre rușine: altare ca să ardeți tămâie lui Báal.
Domnul Sabaót, care te-a plantat, a rostit răul împotriva ta din cauza răului casei lui Israél și al casei lui Iúda pe care și l-au făcut, provocând mânia mea când au ars tămâie pentru Báal.
Doamne, tăria, fortăreața mea și refugiul meu în ziua strâmtorării! La tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor spune: „Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciună, deșertăciune și nu este în ele nimic folositor”.
Speranța lui Israél este Domnul. Toți cei care te părăsesc vor fi făcuți de rușine. Cei care se îndepărtează de mine vor fi scriși pe pământ, pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.
Au construit înălțimi pentru Báal, ca să-i ardă pe fiii lor în foc ca ardere de tot pentru Báal, ceea ce eu nu am poruncit, nu am spus și nici nu s-a urcat la inima mea.
Dar răutatea ta te va corecta și apostazia ta te va mustra. Recunoaște și vezi că este rău și amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că nu este în tine teamă de mine – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót!
Așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Voi și soțiile voastre ați spus cu gura voastră și ați împlinit cu mâinile voastre: ‹Vrem să ducem la îndeplinire voturile pe care le-am făcut ca să ardem tămâie reginei cerului și să vărsăm pentru ea libații›. Da, veți împlini voturile voastre. Da, veți duce la îndeplinire voturile voastre».
Așa vorbește Domnul: „Stați pe căi și vedeți! Consultați cărările de altădată: [vedeți] care este calea binelui, mergeți pe ea și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!”. Dar ei au zis: „Nu vrem să mergem”.
Nu voi mai face să se audă despre tine umilirea neamurilor și ocara popoarelor nu o vei mai purta. Neamul tău nu va mai fi lipsit de copii»” – oracolul Domnului Dumnezeu.
Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu, m-au mâniat cu deșertăciunile lor; eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor, îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.