[Domnul] i-a zis: „Ieși și stai pe munte în fața Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!”. Atunci a fost un vânt mare și puternic, să rupă munții și să despice stâncile în fața Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul.
Poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a adunat în jurul lui Aaròn și i-a zis: „Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat”.
[Moise] a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat pâine și n-a băut apă. Și a scris pe table cuvintele alianței, cele zece cuvinte.
Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta și grindina nu va mai fi, ca să știi că al Domnului este pământul.
Eu am stat pe munte, ca prima dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Domnul m-a ascultat și de data aceasta și Domnul n-a [mai] voit să vă nimicească.
Dar tu rămâi aici cu mine și-ți voi spune toate poruncile, hotărârile și judecățile pe care să-i înveți să le împlinească în țara pe care le-o dau ca s-o ia în stăpânire!».
Am căzut [cu fața] la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte. Patruzeci de zile și patruzeci de nopți nu am mâncat pâine și nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le făcuserăți, săvârșind răul înaintea Domnului, mâniindu-l,
Am căzut [cu fața] la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat [cu fața] la pământ, pentru că Domnul spusese că voia să vă nimicească.
Când am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele alianței pe care a încheiat-o Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți fără să mănânc pâine și fără să beau apă.