5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților; și spune-le: «Când ați postit și v-ați lamentat în lunile a cincea și a șaptea – în timpul acestor șaptezeci de ani – oare pentru Mine ați postit?
5 „Du-te și spune la popor Și-asemenea preoților: „Când ați postit și ați plâns voi, În luna-a cincea, iar apoi În cea de-a șaptea – cum știut E că mereu voi ați făcut De șaptezeci de ani, prea bine – Oare postit-ați pentru Mine?
5 „Spune întregului popor al țării și preoților: «Când ați postit și ați jelit în [lunile] a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare ați postit pentru mine?
5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit și ați plâns în luna a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
5 Vorbește către tot poporul țării și către preoți, zicând: Când ați postit și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare cu adevărat pentru mine, chiar pentru mine ați postit?
Când toți conducătorii armatelor și oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a desemnat conducător pe Ghedalia, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, la Mițpa. Aceștia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet și Iaazania, fiul unui maacatit.
Dar în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de neam regal, a venit împreună cu zece oameni, l-au lovit pe Ghedalia și acesta a murit. El i-a ucis și pe iudeii și caldeenii care erau cu acesta la Mițpa.
«De ce, când postim, Tu nu vezi? De ce, când ne smerim, Tu nu iei seama?» Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri și vă asupriți toți lucrătorii.
Așa vorbește Domnul: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pătruns în Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuia să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.
Îngerul Domnului a întrebat, zicând: ‒ Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?
și să-i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne consacrăm, așa cum am făcut atâția ani?“.
„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a șaptea și postul din luna a zecea vor deveni pentru Casa lui Iuda prilejuri de bucurie și de veselie și sărbători plăcute. Iubiți deci adevărul și pacea!».
Atunci când postiți, nu vă arătați mohorâți ca ipocriții, căci ei își posomorăsc fețele ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!
Astfel dar, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiță înaintea ta, cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi, ca să fie glorificați de oameni. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!
Atunci când vă rugați, să nu fiți ca ipocriții, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că își primesc din plin răsplata!