Qohelet 4:8 - Noua Traducere Românească

⁸ există câte un om singur, care nu are pereche alături și nu are nici fiu, nici frate. Totuși, toată munca lui nu are sfârșit, iar ochii lui nu se satură de bogăție. „Pentru cine muncesc din greu și-mi lipsesc sufletul de fericire?“ Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Se întâmplă să existe un om care nu are nici fii, nici frați, dar care muncește intens și continuu. El nu se satură de avere… Apoi, se întreabă: «Pentru cine muncesc atât de greu? Și de ce îmi rețin sufletul de la satisfacții?» Aceasta este încă o absurditate și un lucru rău!

Biblia în versuri 2014

⁸ Un om e singur, singurel; Un fiu, un frate, după el Nu are. Totuși se trudește Și munca nu i se sfârșește, Iar ochii-i nu s-au săturat De bogății ce-a adunat. Nu se întreabă: „Pentru cine Muncesc, privându-mă pe mine, De tot ce poate fi plăcere?” Astfel, omul acela piere, Iar eu vă spun, cu-nțelepciune: Și-aceasta e deșertăciune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ există unul singur și nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate și nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogății: „Pentru cine trudesc eu și-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Și aceasta este deșertăciune și îndeletnicire rea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul său nu se satură de bogăție. Și pentru cine, zice el, mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea.

Qohelet 4:8 Mawu Ofanana

Geneza 2:18

Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“.

Psalmi 39:6

Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră! Da, el se agită degeaba, strânge bogății și nu știe cine le va aduna.

Psalmi 39:7

Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.

Proverbe 27:20

Așa cum Locuința Morților și Locul Nimicirii nu se satură niciodată, nici ochii omului nu se pot sătura.

Qohelet 1:13

Mi-am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce se face sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu a dat-o fiilor omului ca să se ocupe cu ea.

Qohelet 1:8

Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

Qohelet 2:21

căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, ca apoi să-și lase averea unui om care n-a muncit pentru ea. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 2:23

Într-adevăr, toate zilele vieții lui sunt pline de necazuri, iar munca sa este doar mâhnire. Nici chiar noaptea nu i se odihnește inima! Și aceasta este deșertăciune.

Qohelet 4:7

Am mai văzut o deșertăciune sub soare:

Qohelet 5:10

Cel ce iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig. Și aceasta este o deșertăciune!

Qohelet 5:9

De folos pentru o țară, în orice privință, este un rege care încurajează cultivarea pământului.

Isaia 5:8

Vai de voi, cei care înșirați casă după casă și adăugați teren lângă teren, până nu mai rămâne loc, și trăiți singuri în țară!

Isaia 55:2

De ce vă cheltuiți argintul pe ceea ce nu este pâine și munciți din greu pentru ceea ce nu satură? Ascultați-Mă cu atenție și mâncați ce este bun; delectați-vă sufletul cu mâncare gustoasă!

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei obosiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

Luca 12:20

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ți se cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“.

1 Ioan 2:16

Fiindcă tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume.