Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru stăpânul meu, regele?
Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar atunci când voi fi bătrân și cu părul cărunt. Nu mă părăsi, până voi vesti puterea Ta generației următoare și măreția Ta tuturor celor ce vor veni.
Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci. Cei mai mulți dintre ei sunt numai necaz și muncă grea, căci trec repede, iar noi zburăm.
Din cauza aceasta sufăr aceste lucruri. Dar nu mi-e rușine, pentru că știu în Cine am crezut și sunt convins că El este în stare să păzească, până în ziua aceea, ce I-am încredințat.