Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 2:11 - Noua Traducere Românească

11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ochii mei sunt epuizați de atâta plâns și fierb organele în mine. Mi se varsă ficatul pe pământ pentru că fiica poporului meu este zdrobită. Pe străzile orașului stau leșinați atât copiii (mai mari), cât și cei alăptați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

11 Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei, măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul din cauza zdrobirii fiicei poporului meu, când văd pruncii și sugarii leșinând în piețele cetății

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 2:11
26 Mawu Ofanana  

Arcașii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rinichii fără milă și-mi varsă fierea pe pământ.


Adâncul ființei mele fierbe fără încetare; zilele suferinței vin peste mine.


Mi se topesc ochii de dor după promisiunea Ta, zicând: „Când mă vei mângâia?“.


Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s-a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.


Arată-Ți bunăvoința față de mine, Doamne, căci sunt în necaz. Mi se topesc ochii, sufletul și pântecul de atâta întristare.


Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Sufăr din cauza suspinelor inimii mele.


Mi-a slăbit ochiul de atâta întristare, a îmbătrânit din cauza tuturor dușmanilor mei.


Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii așteptându-L pe Dumnezeul meu.


De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu“.


Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz. Ajută-mă, Stăpâne!


Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță, ca o antilopă prinsă în laț. Sunt plini de furia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.


Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, pentru că fecioara, fata poporului meu, a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.


Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și copilași, și rămânând fără nicio rămășiță?


Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu răsună dintr-o țară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“. „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin deșertăciunile lor străine?“


Tot poporul suspină, căutând pâine. Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare, ca să-și păstreze viața. Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție, căci sunt disprețuită!


De aceea îmi plâng ochii; din ochi îmi coboară lacrimi. Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine, El, Cel Ce îmi înviora sufletul. Fiii mei sunt îngroziți, căci dușmanul a învins.


Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.


Iată de ce ne leșină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:


Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele care nu pot rămâne însărcinate, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!».


David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n-au mai avut putere să plângă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa