Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:20 - Noua Traducere Românească

20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 „Privește, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine și inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acționează ca moartea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

20 „Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 reș „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare! Măruntaiele fierb în mine, inima se zvârcolește în interiorul meu, căci m-am răzvrătit. Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, este ca moartea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:20
32 Mawu Ofanana  

Adâncul ființei mele fierbe fără încetare; zilele suferinței vin peste mine.


Apoi cântă înaintea oamenilor și zice: «Am păcătuit și am pervertit ce era drept, dar n-am primit ce meritam.


Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s-a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.


Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Sufăr din cauza suspinelor inimii mele.


Cine își acoperă fărădelegile nu va progresa, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.


De aceea Îmi plânge ființa ca o liră pentru Moab, Îmi plânge sufletul pentru Chir-Hareset.


Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz. Ajută-mă, Stăpâne!


Dacă ies pe câmp, iată-i pe cei străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, iată-i pe cei bolnavi de foamete. Chiar și profetul și preotul cutreieră țara fără să știe încotro merg“.


Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră, cât și nelegiuirea strămoșilor noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.


tu zici: «Sunt nevinovat! Sigur mânia Lui s-a retras de la mine!». Însă Eu te voi judeca, pentru că zici: «Nu am păcătuit!».


Numai recunoaște-ți nelegiuirea, recunoaște că te-ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău, că ți-ai irosit timpul cu dumnezeii străini, sub orice copac verde, și nu ai ascultat de glasul Meu»“, zice Domnul.


Nu este Efraim fiul Meu cel scump, copilul în care-Mi găsesc plăcerea? Căci, deși vorbesc adesea împotriva lui, tot Îmi aduc aminte de el. Inima Îmi tânjește după el; sigur voi avea milă de el“, zice Domnul.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.


„De aceea inima mea jelește ca un fluier pentru Moab, jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le-au strâns au pierit.


Tot poporul suspină, căutând pâine. Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare, ca să-și păstreze viața. Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție, căci sunt disprețuită!


Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui. Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele! Priviți la durerea mea! Fecioarele și tinerii mei au mers în captivitate.


Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult și de aceea a ajuns murdară. Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însăși suspină și își întoarce fața.


Necurăția era pe rochia ei; nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles; n-a avut niciun mângâietor. „Privește-mi, Doamne, durerea, căci dușmanul a triumfat!“


Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.


A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!


Afară va fi sabia, iar în casă – molima și foametea. Cine va fi pe câmp va muri de sabie, iar pe cel ce va fi în cetate îl vor devora foametea și molima.


am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și legile Tale.


Cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să-ți fac ca Admei? Cum să Mă port cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și toată ființa-Mi freamătă de compasiune.


Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase și mi-au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.


Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în camere vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa