Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:17 - Noua Traducere Românească

17 Sionul își întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov ca vecinii lui să-i fie dușmani; Ierusalimul a ajuns o necurăție în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Sionul își întinde mâinile după ajutor, dar nu există nimeni care să îl consoleze. Iahve a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să îi fie dușmani; iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

17 Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 pe Sión își întinde mâinile, dar nu este cine să-l mângâie. Domnul a poruncit cu privire la Iacób ca opresori să fie de jur împrejur și Ierusalímul a devenit pentru ei o impuritate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Sionul își întinde mâinile și nu este cine să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat.

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:17
29 Mawu Ofanana  

După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre ceruri


dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare întinarea inimii lui, și va întinde mâinile spre Casa aceasta,


În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și-au așezat tabăra înaintea cetății și au construit întărituri de jur împrejurul ei.


M-am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că lacrimile celor asupriți nu aveau alinare; puterea era de partea asupritorilor lor și nu exista scăpare pentru cei persecutați.


Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge;


„Tu, cea sărmană, bătută de furtună și nemângâiată! Iată, îți voi reclădi pietrele în antimoniu și-ți voi pune temelii de safir.


N-a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, înconjurată de păsări de pradă? Duceți-vă și strângeți toate vietățile câmpului! Aduceți-le ca s-o devoreze!


Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? Cine va plânge pentru tine? Cine va veni să te întrebe de sănătate?


„Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu-și va rade capul pentru ei.


Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și-i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și îi vor da foc. Voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate lipsită de locuitori»“.


Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii, strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului, care răsuflă greu și își întinde mâinile, zicând: „Vai de mine! Căci mi-e sufletul epuizat din cauza ucigașilor!“.


împotriva căreia vin păstorii cu turmele lor; ei își întind corturile în jurul ei și fiecare își paște turma în dreptul lui“.


„Grimasa mea este din cauza durerii mele! Inima îmi este sleită în mine!


De aceea îmi plâng ochii; din ochi îmi coboară lacrimi. Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine, El, Cel Ce îmi înviora sufletul. Fiii mei sunt îngroziți, căci dușmanul a învins.


Mi-am chemat iubiții, însă ei m-au trădat. Preoții și bătrânii mei și-au dat suflarea în cetate, în timp ce căutau mâncare ca să-și păstreze viața.


Plânge amarnic în timpul nopții și lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toți iubiții ei, nu mai există niciunul care s-o aline. Toți prietenii au trădat-o, devenindu-i dușmani.


Oamenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea și s-au bucurat de ce ai făcut. Adu ziua pe care ai vestit-o! Să fie și ei ca mine!


Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult și de aceea a ajuns murdară. Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însăși suspină și își întoarce fața.


Necurăția era pe rochia ei; nu s-a gândit la sfârșitul său. Căderea ei a fost de neînțeles; n-a avut niciun mângâietor. „Privește-mi, Doamne, durerea, căci dușmanul a triumfat!“


„Plecați, necuraților!“, se strigă la ei. „Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“ Fugind și rătăcind printre națiuni, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“.


„Fiul omului, cei din Casa lui Israel locuiau în patria lor, dar au spurcat-o prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor era înaintea Mea la fel de necurată ca necurăția femeii.


Israelul este înghițit. Acum, el a ajuns printre națiuni ca un vas disprețuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa