Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Plângerile 1:1 - Noua Traducere Românească

1 Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între națiuni! Ea, care era o prințesă printre țări, a devenit o sclavă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vai cât de singur stă orașul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între națiunile lumii! Cel care era prințul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

1 Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 alef Cum de locuiește singură cetatea cu un popor numeros? A ajuns ca o văduvă cea care avea multe neamuri! Ea, care era prințesa provinciilor, [acum] este supusă tributului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări, a ajuns roabă astăzi!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă printre ținuturi a ajuns birnică!

Onani mutuwo Koperani




Plângerile 1:1
38 Mawu Ofanana  

Solomon era stăpân peste toate regatele de la Râu, până în țara filistenilor și până la granița cu Egiptul. Acestea îi plăteau tribut și i-au fost supuse lui Solomon în toate zilele vieții lui.


Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur.


Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.


El stăpânea peste toate regatele, de la râu până în țara filistenilor și până la granița cu Egiptul.


Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste Râu și cărora li se plătea tribut, dare și taxă de trecere.


Mai erau încă unii care ziceau: ‒ A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne terenurile și viile în schimbul tributului imperial.


Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“.


Acolo se suie semințiile, semințiile Domnului, ca să aducă mulțumiri Numelui Domnului, așa cum s-a hotărât pentru Israel.


Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, cuceritor al națiunilor!


oraș plin de zarvă, cetate gălăgioasă și plină de dezmăț? Cei uciși dintre ai tăi n-au fost răpuși de sabie, nu au murit în luptă.


Porțile Sionului vor jeli și vor boci și astfel, gol, el se va așeza pe pământ.


Atunci vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut pe aceștia? Eram fără copii și nu puteam rămâne însărcinată, exilată și alungată. Cine i-a crescut? Iată, eram părăsită și singură; de unde sunt aceștia?»“.


Stăpânul Domn Mi-a deschis urechea, iar Eu nu M-am răzvrătit, nu I-am întors spatele.


Scutură-te de țărână! Ridică-te! Așază-te pe tron, Ierusalime! Dezleagă-ți legăturile de la gât, fiică a Sionului, aflată în captivitate!


Cât de frumoase sunt pe munți picioarele mesagerului care vestește pacea și aduce vești bune, care vestește mântuirea și spune Sionului: „Dumnezeul tău împărățește!“.


Să nu-ți fie frică, căci nu vei fi făcută de rușine! Să nu te temi, căci nu vei fi umilită! Vei uita rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aminti de disprețul văduviei tale.


Așa vorbește Domnul: „Strigați de bucurie pentru Iacov! Chiuiți de veselie pentru căpetenia națiunilor! Faceți-vă auziți, cântați laude și ziceți: «Eliberează, Doamne, poporul Tău, rămășița lui Israel!».


Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, le-a jurat lor și oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeți să slujiți caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine.


de profetul Ieremia și i-au zis: ‒ Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijlocește în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămășița aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuți, am mai rămas puțini din câți am fost.


„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toată nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Iată-le că astăzi sunt niște dărâmături și fără niciun locuitor în ele,


De aceea, furia și mânia Mea s-au revărsat și au ars ca un foc în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit, așa cum se poate vedea în ziua aceasta, o ruină și o pustietate».


Cum s-a rupt și s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul un motiv de groază printre națiuni!


„Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre, într-o vizuină de șacali. Voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate lipsită de locuitori“.


Mi-am chemat iubiții, însă ei m-au trădat. Preoții și bătrânii mei și-au dat suflarea în cetate, în timp ce căutau mâncare ca să-și păstreze viața.


Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreția lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte de scăunașul picioarelor Sale.


Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuți; și-au presărat țărână deasupra capului; și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac. Fecioarele Ierusalimului și-au plecat capul în pământ.


Cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colț de stradă.


A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!


Toți prinții mării vor coborî de pe tronurile lor, își vor îndepărta robele și se vor dezbrăca de veșmintele lor brodate. Se vor îmbrăca cu spaima, se vor așeza pe pământ și vor tremura în fiecare clipă, înmărmuriți fiind din cauza ta.


„Fiul omului, Tyrul a zis despre Ierusalim: «Ha! A fost zdrobită poarta popoarelor! Este rândul meu să mă îmbogățesc, căci ea a rămas pustiită!».


Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul națiunilor și împrejurul căruia am așezat țări.


Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locurile sfinte și nu-Mi voi mai găsi plăcere în mireasma jertfelor voastre.


Vă voi împrăștia printre națiuni și voi scoate sabia împotriva voastră. Pământul vostru va ajunge o pustietate, iar cetățile voastre vor ajunge o ruină.


Aceasta este cetatea cea veselă, care locuia în siguranță și care își zicea în inima ei: „Doar eu și nimeni altcineva!“. Cum a ajuns o ruină, un culcuș pentru vietăți! Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră și o arată cu mâna.


Dați-i tot atâta chin și jale, pe cât s-a glorificat ea pe sine și a trăit în senzualitate! Pentru că zice în inima ei: «Șed ca o regină, nu sunt o văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!».


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa