29 Vai de tine, Moab! Ești nimicit, popor al lui Chemoș! A făcut din fiii lui niște fugari și le-a dat pe fetele lui în captivitate lui Sihon, regele amoriților.
29 Moabule, e vai de tine. Al lui Chemoș popor, astfel, Ajunge-a fi pierdut și el! Feciorii i-au ajuns să fie Fugari, și duse în robie S-au pomenit fiicele lor, În țara Amoriților, În care este-nscăunat Sihon, ca mare împărat.
29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Chemoș! El a făcut pe fiii lui fugari, Și pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriților.
Voi face aceasta pentru că M-au părăsit, și s-au închinat la Aștoret, zeița sidonienilor, lui Chemoș, zeul moabiților, și lui Milkom, zeul fiilor lui Amon, și pentru că n-au umblat pe căile Mele, ca să facă ceea ce este drept înaintea ochilor Mei și să păzească legile și hotărârile Mele, ca David, tatăl lui Solomon.
Regele a dărâmat înălțimile care erau la est de Ierusalim, în partea de sud a Muntelui Distrugerii, pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret, spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom, urâciunea fiilor lui Amon.
Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.
„Fugarii stau fără putere la umbra Heșbonului. Căci un foc iese din Heșbon, o flacără iese din mijlocul lui Sihon, care arde fruntea Moabului și capetele fiilor tumultului.
Și voi veți fi capturați, pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre. Chemoș va pleca în exil împreună cu preoții și conducătorii lui.
«Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape! O stea răsare din Iacov, un sceptru se ridică din Israel. El străpunge colțurile Moabului și capetele tuturor fiilor lui Șet.
Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș? Deci, și noi îi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră!