Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Neemia 12:27 - Noua Traducere Românească

27 La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulțumiri și cu cântece la chimvale, harfe și lire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Cu ocazia dedicării zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde erau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze acea consacrare cu bucurie, cu mulțumire și cântând cu cinelul, cu harpa și cu lira.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

27 Când s-a sfințit zidul pe care Ierusalimu-n jur îl are, Leviți toți s-au adunat Din locurile-n care-au stat Și spre Ierusalim porniră, Unde apoi, ei prăznuiră Sfințirea zidurilor sale. Atuncea, au găsit cu cale Ca sărbătoarea s-o cinstească Cu laude și s-o-nsoțească Cu cântecele minunate, Ce fost-au acompaniate Cu harfe și cu alăute Cari de chimvale-s susținute.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 La dedicarea zidului Ierusalímului, i-au chemat pe levíți din toate locurile lor și i-au adus la Ierusalím ca să celebreze dedicarea cu bucurie, cu mulțumire și cu cântece de cimbale, de alăute și de harpe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 La sfințirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe leviți din toate locurile în care locuiau și i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfințirea și sărbătoarea cu laude și cântări, în sunet de chimvale, alăute și harpe.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și la sfințirea zidului Ierusalimului au căutat pe leviți din toate locurile lor, ca să‐i aducă la Ierusalim să facă sfințirea cu bucurie, cu mulțumiri și cântări cu chimvale, psalteri și harfe.

Onani mutuwo Koperani




Neemia 12:27
34 Mawu Ofanana  

L-au înștiințat pe regele David, zicând: „Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom și tot ceea ce are, datorită Chivotului lui Dumnezeu“. Atunci David s-a dus și a adus Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul bucuriei.


Solomon I-a adus Domnului douăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace. Astfel, regele și toți fiii lui Israel au dedicat Casa Domnului.


David și tot Israelul sărbătoreau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea, cu cântece, cu lire, cu harfe, cu tamburine, cu chimvale și cu trâmbițe.


și le-a zis: „Voi sunteți căpeteniile familiilor leviților. Sfințiți-vă, voi și frații voștri, ca să aduceți Chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel, în locul pe care i l-am pregătit.


David le zisese conducătorilor leviților să numească dintre frații lor cântăreți la instrumente muzicale – la harfe, la lire și la chimvale – care să cânte cu putere și plini de bucurie.


Tot Israelul a adus Chivotul legământului Domnului în mijlocul strigătelor și al sunetului de corn, al trâmbițelor și al chimvalelor, al cântecelor la harfe și lire.


David i-a convocat și pe urmașii lui Aaron și pe leviți:


Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.


Asaf era căpetenia, Zaharia era al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau la harfe și la lire. Asaf era desemnat să cânte la chimvale,


patru mii să fie portari, iar alte patru mii să-L laude pe Domnul cu instrumentele pe care eu le-am făcut ca să-L lăudăm“.


În ce-i privește pe hebroniți, Ieria era căpetenia hebroniților, potrivit genealogiilor familiilor lor. În al patruzecilea an al domniei lui David, s-au făcut cercetări cu privire la ei și s-au găsit printre ei oameni capabili la Iazer, în Ghilad.


El le ceruse leviților să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe și cu lire, așa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, și profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeții Săi.


Regele Ezechia și conducătorii i-au îndemnat pe leviți să-L laude pe Domnul prin cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. Ei L-au lăudat cu bucurie, s-au plecat și s-au închinat.


Cei ce sunau din trâmbițe s-au alăturat celor ce cântau, ca să-L laude pe Domnul și să-I mulțumească. Ei și-au înălțat glasurile acompaniați de trâmbițe, de chimvale și de celelalte instrumente de cântat, și au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!“. Atunci un nor a umplut Casa, Casa Domnului.


Preoții stăteau la locurile lor, și tot astfel și leviții, cu instrumentele de cântat Domnului, pe care regele David le făcuse pentru a-I mulțumi Domnului și cu care David aducea laudă zicând: „Căci în veac ține îndurarea Lui!“. Preoții stăteau înaintea leviților și tot Israelul stătea în picioare.


Fiii lui Israel – preoții, leviții și rămășița celor ce fuseseră în exil – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu.


Ceilalți israeliți, preoți și leviți, s-au așezat în toate cetățile lui Iuda, fiecare la moștenirea lui.


În ziua aceea, s-au adus foarte multe jertfe și s-au bucurat cu toții, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar și femeile, și copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.


Toată mulțimea întoarsă din captivitate și-a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie foarte mare.


Să-I laude Numele prin dansuri și să cânte spre lauda Lui cu tamburina și cu lira!


Te voi înălța, Doamne, căci m-ai ridicat și nu i-ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.


Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care îl va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Și așeze Numele acolo, atât tu, fiul tău, fata ta, slujitorul tău, slujitoarea ta, cât și levitul care este în cetățile tale, străinul, orfanul și văduva care sunt în mijlocul tău.


Supraveghetorii să vorbească astfel poporului: «Este cineva care și-a construit o casă nouă și nu a dedicat-o? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o dedice un alt om.


Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucurați-vă!


Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa