Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:13 - Noua Traducere Românească

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

13 Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:13
37 Mawu Ofanana  

Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?». Și, astfel, rădăcina adevărului va fi găsită în mine.


Cel rău poftește prada celor ticăloși, dar rădăcina celor drepți va rodi.


Omul nu se poate întări prin răutate, dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.


Zi de zi ei Mă caută și par să-și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele, ca o națiune care ar practica dreptatea și n-ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor. Îmi cer judecăți drepte și par să-și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.


Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.


„Ce să fac cu tine, Efraim? Ce să fac cu tine, Iuda? Dragostea voastră este ca norul de dimineață, ca roua care dispare devreme.


pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.


Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți.


Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt.


El taie din Mine orice mlădiță care nu aduce rod și curăță orice mlădiță care aduce rod, ca să aducă și mai mult rod.


Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă. Acestea sunt adunate, aruncate în foc și arse.


El era candela care ardea și strălucea și voi ați vrut să vă veseliți pentru un ceas la lumina lui.


Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată cunoștința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n-am dragoste, nu sunt nimic.


și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am vestit. Altfel, ați crezut degeaba.


O, galateni nesăbuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit?


Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba!


astfel încât Cristos să locuiască, prin credință, în inimile voastre, pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste,


dacă rămâneți cu adevărat în credință, bine întemeiați și fermi, fără să vă abateți de la speranța Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost proclamată oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.


înrădăcinați și consolidați în El, întăriți în credință, așa cum ați fost învățați, aducând din plin mulțumire.


De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și eforturile noastre să fi fost în zadar.


având credință și o conștiință bună, de care unii n-au mai ținut cont și au eșuat în ce privește credința.


Însă noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pierzarea lor, ci dintre aceia care au credință pentru a-și salva sufletul.


Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.


Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi.


Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune: „Câinele se întoarce la voma lui“ și „Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi“.


Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieșind, au arătat că nu toți sunt dintre noi.


Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără rușine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înșiși. Sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa