Cei ce sunau din trâmbițe s-au alăturat celor ce cântau, ca să-L laude pe Domnul și să-I mulțumească. Ei și-au înălțat glasurile acompaniați de trâmbițe, de chimvale și de celelalte instrumente de cântat, și au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!“. Atunci un nor a umplut Casa, Casa Domnului.
Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, ca vuietul unei furtuni, ca zgomotul unei tabere cu ostași. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.
pragurile, ferestrele înguste și galeriile din jurul celor trei – tot ce era dincolo de prag, împreună cu pragul – erau acoperite cu lemn de jur împrejur. Pardoseala, zidul până la ferestre și ferestrele însele erau acoperite și ele.
L-am văzut pe Stăpânul stând lângă altar. El a zis: „Lovește capitelurile stâlpilor, ca să se clatine pragurile! Năruiește-le peste capetele tuturor! Pe cei ce vor scăpa îi voi ucide cu sabia. Niciunul dintre ei nu va putea să fugă și niciunul nu va reuși să scape.
Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din Cer, iar în interiorul Templului a fost văzut Chivotul legământului. Și au fost fulgere, sunete, tunete, cutremur și grindină mare.
Templul s-a umplut de fum din gloria lui Dumnezeu și din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârșit cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.