Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 15:5 - Noua Traducere Românească

5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Plângând, ei urcă pe culmea Luhitului. Își jelesc distrugerea pe drumul Horonaimului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

5 Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Inima mea strigă pentru Moáb; fugarii lui [aleargă] până la Țoár, până la Eglát-Șelișía, căci urcă plângând urcușul Luhít, întrucât pe drumul spre Horonáim înalță strigătul de nimicire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 15:5
23 Mawu Ofanana  

Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului, până la Țoar, era bine udată, la fel ca grădina Domnului, la fel ca țara Egiptului. Aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să fi distrus Sodoma și Gomora.


aceștia au pornit la luptă împotriva lui Bera, regele Sodomei, a lui Birșa, regele Gomorei, a lui Șinab, regele Admei, a lui Șemeber, regele Țeboimului, și împotriva regelui Belei (care este Țoarul).


Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar.


În timp ce treceau cu toții, oamenii din întreaga țară plângeau cu voce tare. Regele a traversat pârâul Chidron și toți oamenii s-au îndreptat spre drumul dinspre deșert.


David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit capetele și urcau și ei, plângând.


Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi“.


Căci este o zi de învălmășeală, de călcat în picioare și de groază din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei, o zi de surpare a zidului și de zbierat la munți.


Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, iar pe căile lor se află prăpădul și distrugerea.


Dacă nu-L veți asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge și vor vărsa lacrimi pentru că turma Domnului va fi capturată.


Iar eu, ca să Te urmez, nu m-am grăbit să încetez a fi păstor și Tu știi că n-am dorit o zi în care nu este vindecare. Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.


Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate deodată, iar acoperișul într-o clipă.


Un strigăt se aude din Horonaim: «Este prăpăd și mare distrugere!».


Căci pe suișul spre Luhit ei merg plângând întruna, iar pe coborâșul spre Horonaim se aude strigătul de distrugere al dușmanilor.


La vuietul cuceririi Babilonului, pământul se cutremură și un strigăt se aude printre națiuni“.


Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și-au luat zborul și animalele câmpului au fugit.


Vai de tine, Moab! Ești nimicit, popor al lui Chemoș! A făcut din fiii lui niște fugari și le-a dat pe fetele lui în captivitate lui Sihon, regele amoriților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa