Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iona 1:5 - Noua Traducere Românească

5 Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 De frica naufragiului, fiecare dintre marinari a strigat, invocând ajutorul zeului lui. În același timp, ei au aruncat în mare uneltele din corabie, pentru a o face mai ușoară. Iona coborâse în cala corăbiei, unde se culcase și adormise profund.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

5 Corăbierii s-au temut Și-altă scăpare n-au văzut, Decât să-l strige fiecare Pe dumnezeul ce îl are. Apoi, în mare-au aruncat Uneltele și-au ușurat Corabia, cât au putut. Cât timp aceștia s-au bătut Cu uraganu-nfuriat, Iona dormea, fiind culcat În cală, legănat de vise.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Atunci corăbierii s‐au înspăimântat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare mărfurile care erau în corabie ca să fie ușurată de ele. Iar Iona se coborâse în partea de jos a corăbiei și se culcase și dormea greu.

Onani mutuwo Koperani




Iona 1:5
22 Mawu Ofanana  

Ei au luat taurul oferit lor și l-au pregătit. Apoi au chemat numele lui Baal de dimineața până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“. Dar nu s-a auzit niciun glas. Nimeni n-a răspuns, deși ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră.


Atunci Satan I-a răspuns Domnului, zicând: ‒ Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața sa.


Când a vorbit El, s-a dezlănțuit un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării.


fulgerul și grindina, zăpada și ceața, vântul năprasnic care-I împlinește porunca,


un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;


Strângeți-vă! Veniți! Apropiați-vă cu toții, voi supraviețuitori dintre națiuni! Fără minte sunt cei care își poartă lemnul chipului cioplit, și se roagă unui dumnezeu care nu poate mântui.


Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i-ați făcut? Să se ridice ei deci, și să te salveze în vremea nenorocirii tale! Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!


Nu strigă către Mine din inima lor, ci gem în paturile lor. Se însoțesc pentru strângerea grânelor și a mustului, dar Mie Îmi întorc spatele.


Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“.


Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul. Ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.


Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“.


Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.


A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.


Atunci a venit la ucenici și le-a zis: ‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.


După ce și-au potolit foamea, au redus din greutatea corabiei, aruncând grâul în mare.


Ea l-a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson și a început astfel să-l umilească. Atunci puterea lui l-a părăsit.


A ajuns la stânele de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea ca să-și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa