S-a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.
Trage-mă după tine! Să fugim împreună! Fie ca regele să mă ducă în camerele lui. Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; îți vom lăuda iubirea mai mult decât vinul. Tu meriți să fii iubit.
El zice: „Este prea puțin pentru Tine să fii Slujitorul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să-i aduci înapoi pe supraviețuitorii lui Israel. Te-am pus să fii o lumină pentru națiuni, ca să duci mântuirea Mea până la marginea pământului!“.
I-am tras cu funii omenești, cu legături de dragoste. Am fost pentru ei asemenea celor ce-și ridică până la obraji copiii, și M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
Atunci mulțimea I-a răspuns: ‒ Noi am auzit din Lege despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acest Fiu al Omului?
Isus le-a zis: ‒ Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl.
Însă pe Acela Care a fost făcut inferior îngerilor pentru puțină vreme, adică pe Isus, Îl vedem acum încoronat cu glorie și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.
El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui ați fost vindecați.
Fiindcă și Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate, El, Cel Drept, pentru cei nedrepți, ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost înviat prin Duhul,
și cântau o cântare nouă: „Tu meriți să iei sulul și să-i deschizi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și națiune