Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:26 - Noua Traducere Românească

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu o pânză de sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi cu mare intensitate, ca după singurul tău fiu; pentru că distrugătorul va veni peste voi prin surprindere!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

26 Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Fiică a Siónului, încinge-te cu sac și acoperă-te cu cenușă! Jelește ca pentru singurul fiu, plânset al amărăciunilor! Căci pe neașteptate va veni devastatorul asupra noastră.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Fată a poporului meu, încinge‐te cu sac și tăvălește‐te în cenușă; fă‐ți o jelire ca pentru un singur fiu, o plângere foarte amară; căci pustiitorul va veni deodată asupra noastră.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:26
42 Mawu Ofanana  

și apoi s-a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului“. Și, șezând la depărtare, a început să plângă în hohote.


Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.


Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s-a așezat în cenușă.


În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor, v-a chemat să plângeți și să jeliți, să vă smulgeți părul și să vă înfășurați coapsele cu pânză de sac.


De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu“.


În loc de parfum, va fi putregai, în loc de brâu, va fi o funie, în loc de păr aranjat, chelie, în loc de haină frumoasă, o pânză de sac strâmtă, în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu.


de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi asemenea unei spărturi într-un zid înalt, care se lărgește și-i provoacă prăbușirea, prăbușire care va veni deodată, într-o clipă.


Tremurați, femei pline de liniște! Înfiorați-vă, fete încrezătoare! Dezbrăcați-vă! Aruncați-vă hainele și îmbrăcați-vă cu haine de jale!


Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile golașe din deșert, căci sabia Domnului devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace.


Dacă nu-L veți asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge și vor vărsa lacrimi pentru că turma Domnului va fi capturată.


Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, pentru că fecioara, fata poporului meu, a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.


Văduvele lor vor fi mai numeroase decât nisipul mării. În miezul zilei voi aduce nimicitorul peste mama celui tânăr; voi face să cadă deodată peste ea chinul și groaza.


Un strigăt să fie auzit din casele lor, atunci când vei aduce deodată cete peste ei, căci au săpat o groapă să mă prindă și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.


„Da, așa vorbește Domnul: «Auzim un strigăt de spaimă, de groază și nu de pace.


‒ În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile golașe ale deșertului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească.


Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate deodată, iar acoperișul într-o clipă.


De aceea, înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac, jeliți și gemeți, căci mânia Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.


Ei leagă în mod ușuratic rana poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când nu este pace.


Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu răsună dintr-o țară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“. „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin deșertăciunile lor străine?“


Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.


O, de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! I-aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu.


Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și-au luat zborul și animalele câmpului au fugit.


De aceea îmi plâng ochii; din ochi îmi coboară lacrimi. Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine, El, Cel Ce îmi înviora sufletul. Fiii mei sunt îngroziți, căci dușmanul a învins.


Plânge amarnic în timpul nopții și lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toți iubiții ei, nu mai există niciunul care s-o aline. Toți prietenii au trădat-o, devenindu-i dușmani.


Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.


Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă.


Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă.


Femeile, care erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor. Ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.


Până și șacalii își scot sânul ca să-și alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă, ca struții deșertului.


Nelegiuirea fiicei poporului meu a devenit mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.


Voi preface sărbătorile voastre în bocet și toate cântările voastre – în cântări de jale. Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac și toate capetele să fie rase. Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu, iar sfârșitul ei – ca o zi amară.


Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, și-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu o pânză de sac și s-a așezat în cenușă.


Și voi turna peste Casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului Duhul harului și al rugăciunilor. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns, și Îl vor jeli așa cum jelește cineva pe singurul său fiu. Și vor plânge mult, așa cum plânge cineva după întâiul său născut.


Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea.


Întristați-vă, jeliți și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare!


Veniți acum voi, bogaților! Plângeți și jeliți-vă din cauza nenorocirilor care vin peste voi!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa