Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 4:19 - Noua Traducere Românească

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

19 „Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiță, strigăt de luptă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 4:19
48 Mawu Ofanana  

Să nu intre sufletul meu la sfatul lor, să nu se unească gloria mea cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis oameni și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.


copilul i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“. Atunci tatăl i-a zis unui slujitor: „Du-l la mama lui!“.


Apoi și-a ațintit privirea spre Hazael și a rămas așa până când acesta și-a pierdut răbdarea. Și omul lui Dumnezeu a plâns.


Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!


Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine!


Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.


Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta.


Lăudați-L pe Domnul! Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!


Eu zic Domnului: „Tu ești Stăpânul meu, nu am nimic bun în afară de Tine!“.


Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.


De aceea Îmi plânge ființa ca o liră pentru Moab, Îmi plânge sufletul pentru Chir-Hareset.


De aceea coapsele îmi sunt pline de durere; chinurile m-au cuprins, așa cum o cuprind pe o femeie când naște. Ceea ce aud, mă face să leșin, iar ceea ce văd, mă îngrozește.


Inima mi se zbate și, de spaimă, tremur; amurgul, după care tânjeam cândva, a devenit o groază pentru mine.


De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine! Lăsați-mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu“.


Dacă nu-L veți asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge și vor vărsa lacrimi pentru că turma Domnului va fi capturată.


Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele. Mă obosesc să-l țin, dar nu pot.


Cu privire la profeți: Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu, toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un bărbat doborât de vin, din cauza Domnului și a sfintelor Lui cuvinte.


Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?


Anunțați în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți: ‘Sunați din trâmbiță în țară!’. Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți-vă și să mergem în cetățile fortificate!’.


dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiței și unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“,


De aceea, iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi suna strigătul de război împotriva Rabei fiilor lui Amon; ea va ajunge un morman de ruine și satelor dimprejurul ei li se vor da foc. Atunci Israel îi va alunga din țară pe cei ce-l alungaseră“, zice Domnul.


Zgomotul războiului este în țară și prăpădul este mare.


Am auzit vești despre ei și mâinile ne slăbesc. Ne cuprinde chinul, ne apucă durerea, ca pe o femeie care naște.


„Grimasa mea este din cauza durerii mele! Inima îmi este sleită în mine!


Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.


O, de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! I-aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu.


Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și-au luat zborul și animalele câmpului au fugit.


De aceea îmi plâng ochii; din ochi îmi coboară lacrimi. Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine, El, Cel Ce îmi înviora sufletul. Fiii mei sunt îngroziți, căci dușmanul a învins.


Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.


Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb. Ficatul mi se varsă pe pământ, din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită. Copiii și cei alăptați sunt leșinați pe străzile cetății.


Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis: ‒ Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui! Beltșațar a răspuns: ‒ Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi!


Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat.


Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele și mi s-a schimbat culoarea feței, dar am păstrat cuvintele în inima mea.


Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.


Dacă sună trâmbița în cetate, oare nu se înspăimântă poporul? Dacă vine o nenorocire în cetate, oare nu Domnul a dat-o?


Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase și mi-au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.


Când veți merge la război în țara voastră, împotriva dușmanului care vă asuprește, să sunați alarma din trâmbițe și Domnul, Dumnezeul vostru, Își va aduce aminte de voi și veți fi eliberați de dușmanii voștri.


Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.


Dacă trâmbița dă un sunet neclar, cine se va pregăti de război?


Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Cristos va lua chip în voi,


Râul Chișon i-a luat, vechiul râu, râul Chișon. O, suflete al meu, mărșăluiește în forță!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa