Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 16:3 - Noua Traducere Românească

3 Fiii lui Israel le-au zis: „O, dacă am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne-ați adus în deșertul acesta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Israelienii le-au zis: „O, mai bine am fi fost omorâți de mâna lui Iahve pe teritoriul Egiptului! Acolo stăteam lângă oalele noastre în care aveam carne; și mâncam pâine din abundență. Ne-ați adus aici, în acest deșert, ca să moară de foame toată această mulțime de oameni!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

3 „Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Fiii lui Israél le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-ați scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și copiii lui Israel le‐au zis: De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 16:3
32 Mawu Ofanana  

Atunci regele, cutremurându-se, a urcat în camera de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“.


După toate acestea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.


pentru că n-a închis ușile pântecului mamei mele și n-a ascuns necazul de ochii mei.


De ce i se dă lumină celui nenorocit și viață celui cu amărăciune în suflet,


Erau flămânzi și însetați, iar sufletul lor rămăsese fără vlagă.


Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în deșert?


Fiecare a mâncat pâinea celor măreți, și le-a trimis hrană din belșug.


Apoi i-au zis lui Moise: ‒ Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în deșert? Ce ne-ai făcut, scoțându-ne din Egipt?


Poporul stătea acolo însetat și protesta împotriva lui Moise. El zicea: ‒ De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete, cu copiii și vitele noastre?


În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în sclavia lor și strigau, iar strigătul lor după ajutor, din cauza sclaviei, s-a suit până la Dumnezeu.


Ei le-au zis: „Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“.


Nu s-au întrebat: «Unde este Domnul, Care ne-a scos din țara Egiptului și ne-a condus prin deșert, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ al secetei și al umbrei morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?».


dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiței și unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“,


ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne-a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei cerului și vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut, atât noi, cât și strămoșii, regii și conducătorii noștri, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam mâncare destulă, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire.


Cei uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei uciși de foamete. Ei se scurg, cad străpunși din lipsa roadelor câmpului.


Dacă așa Te porți cu mine, Te rog, mai bine omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, și nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!


ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că L-ați respins pe Domnul, Care este în mijlocul vostru, și ați plâns înaintea Lui, zicând: «De ce am ieșit oare din Egipt?»“.


Toți fiii lui Israel au protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, și întreaga adunare le-a zis: ‒ O, dacă am fi murit în țara Egiptului sau dacă am fi murit în deșertul acesta!


De ce ne aduce Domnul în țara aceasta? Ca să cădem loviți de sabie? Soțiile noastre și copiii noștri vor ajunge pradă. N-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?


Este prea puțin că ne-ai scos dintr-o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în deșert, încât vrei să și domnești peste noi?


A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“.


și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă, și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“.


Pavel i-a răspuns: ‒ Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.


Sunteți deja sătui! V-ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi!


O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți-mă deci!


Dimineața vei spune: «O, dacă ar veni seara!», iar seara vei spune: «O, dacă ar veni dimineața!», din cauza groazei care îți va umple inima și a lucrurilor pe care ochii tăi le vor vedea.


Astfel El te-a smerit, te-a lăsat înfometat și te-a hrănit cu mana despre care nu știai nimic nici tu, nici strămoșii tăi, ca să te învețe că omul nu trăiește doar cu pâine, ci omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura Domnului.


Iosua a zis: ‒ Ah, Stăpâne Doamne, de ce a trebuit să-l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N-ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa