12 Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au vorbit cu privire la interdicția împărătească: ‒ Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns și a zis: ‒ Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
12 Apoi s-au prezentat înaintea regelui și i-au amintit de interdicția regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicție conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepția ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicție în conformitate cu legea mezilor și a perșilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.”
12 Când acei oameni l-au văzut Pe Daniel ce a făcut, În mare grabă-au alergat Să-l înștiințeze pe-mpărat. Au început să îi vorbească Despre oprirea-mpărătească Și-aste cuvinte i le-au zis: „Dar împărate, nu ai scris Chiar tu, oprirea ‘ceea care Împiedica pe fiecare, Treizeci de zile – numărat – De a nu mai fi înălțat Vreo rugă, către cineva, Sau către-un dumnezeu, cumva? Oare, porunca ta nu spune Că omul cari nu se supune Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor zvârlit?” Atuncea, împăratu-a zis: „Lucrul acesta este scris! Este un lucru-adevărat Și nu poate a fi schimbat, Pentru că legea Mezilor Precum și cea a Perșilor Nu va putea a fi schimbată, De către nimeni, niciodată!”
12 Apoi, s-au înfățișat înaintea împăratului și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălța, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba!”
12 Atunci s‐au apropiat și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea mezilor și a perșilor care nu se poate desființa.
Dacă împăratul consideră că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislația medo-persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaști nu va mai putea intra niciodată în prezența împăratului Ahașveroș, și că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai demnă decât ea.
Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i-au zis: ‒ Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!
Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“.