Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:30 - Noua Traducere Românească

30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?».

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 regele a zis: „Oare nu este acesta marele Babilon pe care l-am construit ca reședință regală prin faima autorității mele și pentru gloria mea?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

30 Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosór: a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor și unghiile, cât [ghearele] păsărilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 împăratul a luat cuvântul și a zis: ‘Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Împăratul a vorbit și a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l‐am zidit eu pentru casa împărăției prin tăria puterii mele și spre slava împărăției mele?

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:30
33 Mawu Ofanana  

El a domnit la început peste Babel, Erec, Akkad și Calne, în țara Șinar.


Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat bogăția impresionantă a împărăției sale și splendoarea minunată a măreției sale.


Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!


Omul onorat, dar care nu are pricepere, este ca animalele pentru tăiere.


Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus, amenințând cu oprimarea.


Când vine mândria, vine și rușinea, dar înțelepciunea este cu cei modești.


Mândria merge înaintea distrugerii și un duh arogant merge înaintea căderii.


Omul va fi smerit de mândria lui, dar un duh smerit va dobândi onoare.


Iar Babilonul, frumusețea împărățiilor, splendoarea măreției caldeenilor, va arăta ca Sodoma și Gomora atunci când le-a distrus Dumnezeu.


Vorbește și spune-le că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, Faraon, rege al Egiptului, marele monstru care te odihnești în mijlocul râurilor tale! Tu zici: ‘Nilul este al meu! L-am făcut pentru mine însumi!’.


Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a auzit din Cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată.


Apoi trece ca vântul și merge mai departe. El se face astfel vinovat, puterea sa fiind dumnezeul lui.


Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.


iar cel ce v-a invitat, și pe tine și pe el, să vină să-ți spună: „Dă locul tău acestui om!“. Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc.


Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, faceți toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu.


La fel și voi, tinerilor, supuneți-vă bătrânilor. Și îmbrăcați-vă toți cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu Se opune celor mândri, dar celor smeriți El le dă har“.


Un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a dat să bea din vinul pasiunii preacurviei lui tuturor națiunilor!“.


Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui.


Pe fruntea ei era scris un nume, o taină: „Marele Babilon, mama prostituatelor și a spurcăciunilor pământului“.


Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un ceas a venit condamnarea ta!».


Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat-o în mare, zicând: „Cu o asemenea izbitură va fi aruncat Babilonul, marea cetate, încât niciodată nu va mai fi găsit!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa