17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
17 Dar a venit Abișai – fiul Țeruiei – și l-a ajutat pe David care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au spus jurându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război; pentru ca să nu stingi lumina lui Israel!”
17 Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”
17 Abișái, fiul Țerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.
17 Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel.”
17 Și Abișai, fiul Țeruiei, l‐a ajutat și a lovit pe filistean și l‐a ucis. Și bărbații lui David i‐au jurat zicând: Să nu mai ieși cu noi la luptă ca să nu stingi cande la lui Israel.
Acum, iată că tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, zicând: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“. Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
Apoi, David a trimis poporul la luptă: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai. Regele a zis poporului: ‒ Trebuie să ies și eu cu voi.
Dar poporul a răspuns: ‒ Să nu ieși! Căci, dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și, dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.
Însă îi voi da o seminție fiului său, pentru ca slujitorul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru a-Mi pune Numele acolo.
Atunci Iohanan, fiul lui Careah, i-a vorbit în secret lui Ghedalia, la Mițpa, zicând: ‒ Lasă-mă, te rog, să mă duc și să-l omor pe Ismael, fiul lui Netania, și nimeni nu va ști. De ce să te omoare el și, astfel, să se împrăștie din nou iudeii care s-au strâns la tine și să piară rămășița lui Iuda?