Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 30:6 - Noua Traducere Românească

6 David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 David a fost într-o mare dificultate; pentru că bărbații (din jurul lui) intenționau să îl omoare cu pietre. Toți erau supărați – fiecare pentru fiii și pentru fiicele lui. Dar David s-a încurajat, încrezându-se în Dumnezeul lui care se numește Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

6 David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și David era foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să‐l ucidă cu pietre, pentru că sufletul întregului popor era amărât, fiecare om pentru fiii săi și pentru fetele sale. Și David s‐a întărit în Domnul Dumnezeul său.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 30:6
51 Mawu Ofanana  

Iacov s-a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele


Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i s-au furat puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul,


După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi-a spus“.


Iată, chiar dacă mă va ucide, tot îmi voi pune speranța în El. Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.


Am crezut când am zis: „Sunt foarte nenorocit!“.


În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns, mi-ai încurajat sufletul cu putere.


Domnul este stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea, în Care mă adăpostesc, scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare!


Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.


Necazurile inimii mele s-au înmulțit; scoate-mă din nenorocirile mele!


Pune-ți speranța în Domnul! Fii tare și încurajează-ți inima! Pune-ți speranța în Domnul!


Fiți tari și încurajați-vă inimile, toți cei ce vă puneți speranța în Domnul.


Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi. El este ajutorul meu și Dumnezeul meu.


Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi. El este ajutorul meu.


Un torent adânc cheamă un alt torent adânc, la zgomotul puternic al cascadelor Tale. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.


în Dumnezeu mă încred și nu mă tem. Ce poate să-mi facă un om?


Numai în Dumnezeu sufletul meu își găsește liniștea și numai de la El vine ajutorul meu.


Suflete al meu, găsește-ți liniștea numai în Dumnezeu, căci de la El vine speranța mea.


Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău, din brațul celui nedrept și crud.


Tu ești speranța mea, Stăpâne Doamne, ești încrederea mea încă din tinerețe.


Moise a strigat către Domnul, zicând: ‒ Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și o să mă omoare cu pietre!


Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este protejat la înălțime.


Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac, un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său, un adăpost în furtună și o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea celor groaznici era ca furtuna împotriva unui zid,


Doamne, Puterea mea, Cetățuia mea și Refugiul meu în ziua necazului! Națiunile vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: „Părinții noștri n-au moștenit decât minciună, lucruri fără valoare, care nu le-au fost de niciun folos!


și a zis: „În necazul meu L-am chemat pe Domnul și El mi-a răspuns. Din pântecul Locuinței Morților am strigat după ajutor, și Tu mi-ai auzit glasul.


Dar întreaga adunare zicea să-i omoare cu pietre. Atunci gloria Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea fiilor lui Israel.


Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care-L urmau strigau: „Osana, Fiul lui David!“ „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“ „Osana în locurile preaînalte!“.


Pilat a zis: ‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos? Ei au răspuns cu toții: ‒ Să fie răstignit!


Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu.


În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor națiuni, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Așa vor fi urmașii tăi!“.


El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând glorie lui Dumnezeu


Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?


Dacă noi suntem asupriți, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem mângâiați sufletește, este pentru mângâierea voastră, care este la lucru în voi prin faptul că răbdați aceleași suferințe pe care le îndurăm și noi.


Suntem în necaz în toate, dar nu zdrobiți, nedumeriți, dar nu disperați,


Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri din interior.


Astfel, putem spune plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme! Ce-mi poate face un om?“.


Fiii lui Dan i-au zis: ‒ Să nu te mai auzim, căci, în caz contrar, niște oameni înverșunați te vor ataca, și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta.


Poporul, bărbații lui Israel, s-a încurajat și s-a așezat din nou în linie de bătaie în locul în care se așezase în prima zi.


Ea avea sufletul amărât și s-a rugat Domnului, plângând cu amar.


Ionatan, fiul lui Saul, s-a dus repede la David, la Horeș, și i-a întărit încrederea în Dumnezeu,


Samuel i-a zis lui Saul: ‒ Pentru ce m-ai tulburat, ridicându-mă? Saul i-a răspuns: ‒ Mă aflu într-un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăți ce să fac.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa