18 Saul, la Ahia, s-a dus, Apoi, în grabă, și i-a spus: „Adu chivotul Domnului!” – În acel timp, chivotul Lui, Era cu fiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. –
Urie i-a răspuns lui David: ‒ Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și-au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.
Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înaintea Domnului, decizia lui Urim. La porunca lui, Iosua împreună cu toți fiii lui Israel, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.
Ei s-au ridicat, s-au dus la Betel și L-au întrebat pe Dumnezeu. Fiii lui Israel au zis: ‒ Care dintre noi să meargă primul la război împotriva fiilor lui Beniamin? Domnul le-a răspuns: ‒ Iuda să meargă primul!
Între timp, fiii lui Israel s-au dus și au plâns înaintea Domnului până seara. Ei L-au întrebat pe Domnul, zicând: ‒ Să pornim din nou la luptă împotriva fiilor lui Beniamin, frații noștri? Domnul le-a răspuns: ‒ Porniți împotriva lor!
Atunci Saul le-a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru“. Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau.
Apoi a zis: ‒ Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei. Ei au răspuns: ‒ Fă tot ceea ce consideri că este bine. Dar preotul a zis: ‒ Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul Domnului, ducându-l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l-au sfințit ca să aibă grijă de Chivotul Domnului.