Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Luca 8:13 - Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în versuri 2014

13 Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.

Onani mutuwo Koperani




Luca 8:13
37 Mawu Ofanana  

Atunci veți spune: «De ce îl urmăream?» Și astfel, baza adevărului (despre această situație) va fi găsită în mine.


Omul rău dorește să beneficieze de prada oamenilor vinovați; dar rădăcina celor corecți va produce fructe (bune).


Un om nu își poate consolida poziția prin răutate; și cel corect nu poate fi destabilizat.


În fiecare zi ei Mă caută; și aparent, doresc să cunoască metodele Mele – ca un popor care ar practica dreptatea și care nu ar fi abandonat respectarea poruncii Dumnezeului lor. Îmi cer decizii corecte; și, aparent, doresc să se apropie de Dumnezeu.


Tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă și care știe să cânte foarte bine la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le aplică deloc în viața lor.


„Ce să fac cu tine, Efraim? Ce să fac (și) cu tine, Iuda? Dragostea voastră este ca ceața de dimineață și ca roua care dispare în scurt timp.


dar încă nu putea să își vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect și sfânt. Îi acorda protecția lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan,


Semințele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă și astfel să nu fie salvați.


Semințele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările față de nevoile urgente pământești, ca și bogățiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucționeze; și astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere».


El taie orice ramură tânără a ei care nu produce fruct(e). Dar o curăță pe aceea care produce fructe, ca să fie și mai productivă.


Dacă nu rămâne cineva unit cu Mine, este aruncat afară ca ramura tânără neproductivă; și se usucă. Apoi, ramurile uscate sunt adunate și aruncate în foc, unde ard.


Ioan era acea lumină aprinsă de care ați vrut să beneficiați temporar.


Să mai presupunem că aș avea darul profeției, că aș înțelege toate misterele, posedând astfel toată cunoașterea și că aș avea toată credința care mi-ar oferi posibilitatea să mut munții. Dar dacă îmi lipsește dragostea, nu sunt nimic.


Și, de fapt, în urma proclamării acestei Vești Bune, voi sunteți (dintre cei) salvați – cu condiția să o păstrați nemodificată în conținutul ei, adică având exact mesajul pe care vi l-am predicat eu. Altfel, faptul că ați crezut(-o inițial), ar deveni ceva inutil pentru voi.


O, galateni nechibzuiți! Mă întreb cine este acela care a reușit să producă față de voi efectul unui vrăjitor… Pentru că (se poate presupune că așa) ați ajuns să renunțați la acea imagine care Îl prezenta pe Isus crucificat.


Să înțeleg că ați suferit (adversitățile) degeaba? – dacă în mod real a fost degeaba!


și astfel, Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Îi mai cer ca fiind înrădăcinați în dragoste și zidiți pe temelia ei,


Dar veți continua să beneficiați de toate aceste lucruri doar dacă veți fi stabili în ce privește credința, fără să vă pierdeți speranța oferită de Vestea Bună. Eu, Pavel, am devenit un slujitor al acestei Vești Bune care a fost predicată fiecărei ființe de sub cer; și așa ați avut și voi posibilitatea să o cunoașteți.


Astfel, voi să fiți „înrădăcinați” și „zidiți” în El. Consolidați-vă credința așa cum ați fost învățați; și să mulțumiți mereu lui Dumnezeu.


Acum, pentru că nu am mai putut aștepta, l-am trimis (pe Timotei) ca să îmi aducă informații despre credința voastră. Vreau să înțeleg astfel dacă ați fost cumva afectați de Ispititor și să verific acum rezultatul muncii noastre.


având credință și o conștiință curată. Unii care au pierdut această conștiință, au deviat de la drumul credinței.


Totuși, noi nu suntem dintre cei care vor fi astfel pierduți, ci dintre aceia care au credință și sunt salvați.


Așa cum corpul fără spirit este mort, și credința fără fapte este (tot) moartă.


Acești oameni au scăpat (cândva) de murdăria morală a lumii, prin faptul că au cunoscut pe Stăpânul și Salvatorul nostru Isus Cristos. Dar pentru că revin la lucrurile pe care le abandonaseră, ajung să fie dominați de ele; și situația lor ajunge la final mai rea decât a fost la început.


Ce s-a întâmplat cu ei, se afirmă în proverbul care spune: „Câinele s-a întors la ce a vărsat!” și „Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească din nou în noroi.”


Ei provin dintre ai noștri; dar nu fac parte dintre noi. Dacă ar fi aparținut grupului nostru, ar fi rămas cu noi. Prin plecarea lor se demonstrează faptul că nu toți (care au fost cu noi) erau în realitate dintre ai noștri.


Aceștia sunt ca niște pete care murdăresc mesele voastre de dragoste atunci când mănâncă fără rușine împreună cu voi. Sunt ca niște nori fără apă, conduși de vânturi în toate direcțiile; și ca niște pomi care nici toamna târziu nu produc fructe. Ei sunt dezrădăcinați și de două ori morți…


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa